-''nu-ți plac îmbrățișările?''
-''ba da.''
-''atunci?''
-''atunci ce?''
-''care e problema ta?''
-''te urăsc, idiotule.''
desigur, în mintea lui nu asta ar fi fost replica finală. din contră, n-ar fi fost o replică; ea singură ar plânge și-ar urla după îmbrățișări, fiindcă ar fi dependentă. da, dependentă de îmbrățișările lui.
oh, cât de jalnic!
nu, nu ar fi un gest final. nu, ea n-ar plânge. și nu, ea nu are nevoie de îmbrățișări. pentru că nu, nu era dependentă de așa ceva. căci nu, nu era dependentă de demir, de el, de un prost.
