și n-a fost nicio glumă.
personalitatea ușor ludică a thyrei nu se remarca în momentul ăsta, dar așa era ea;
era o ființă imprevizibilă, nocturnă, plicitsită.
era un fel de toamnă extra târzie cu ploi prelungi, răspândind difuz cu stări efemere care-i mâncau din trup și frumusețe.
era otravă pentru cei care n-o înțelegeau, intrându-le în organism și distrugându-i.
devenea fundamentală prin caracteru-i jegos; în fapt, devenea precum un drog.
uitase că urma să îmbătrânească singură, fiindcă a greșit denunțându-și singurul prieten (asta dacă ea și demir au fost vreodată prieteni) poliției pentru trafic de droguri.
desigur, situația a depășit-o, dar nu a rezolvat asta într-un mod corect și regreta.
***
părerea de rău îi apăsa umerii costelivi când trupu-i mic stătea în fața lui, a lui demir.
-bună, tâmpitule. cum e p-aici?
-bună, thyra.
-ți-a fost dor de mine? râde ea.
-desigur.
unul dintre considerabilele lucruri pe care thyra le ura, erau discuțiile seci. nu-i plăceau conversațiile fade, lipsite de esență. pentru o clipă credea că demir al ei nu mai era tocmai al ei pentru că nu mai era un demir, ci o jucărie programată să răspundă la niște întrebări stupide și cam atât, însă nu. în fața ei zăcea același idiot, tâmpit, imperfect pe care-l cunoscuse în urmă cu 7 luni.
-cu ce scop mă vizitezi, thyra?
-nu te vizitam.
-să înțeleg că ai greșit adresa, sau ce?
-oh nu, râde din nou, am venit să te scot din locul ăsta unde, apropo, mor de frig.
caracteru-i, personalitatea-i, chiar și vestimentația ei au rămas aceleași. impresionat, demir îi analizează fizicul mai atent. îmbrăcămintea-i era specifică thyrei -haine extrem de largi- iar părul ei părea mai puțin ciufulit decât de obicei. fața ei era încă stricată de cearcăne, dar asta nu părea să o deranjeze.
-de ce?
-pentru că nu vreau să știu că ești închis în lagăre de genul ăsta!
-dar unde ai vrea să fiu închis, dragă thyra?
-vreau să fii liber.
***
un cortegiu de anotimpuri au trecut peste vârsele lor.
demir era liber, iar părerea de rău a thyrei era acum inexistentă.
demir a devenit un renumit arhitect.
thyra probabil ar fi ajuns o teroristă dacă nu și-ar fi făcut publică pasiunea pentru pictură.
***
partea amuzantă se remarcă abia acum, când gluma își pierduse din haz și un singur telefon avea să schimbe o întreagă ființă:
-demir, nu ai fost niciodată la închisoare; părinții tăi au fost de acord cu asta. polițiștii ăia erau de fapt voluntari la teatru. toți suntem impresionați c-ai trecut peste problema ta. felicitări!
***
ok deci în primul rând vă mulțumesc c-ați citit asta și nu știu. voturi, comentarii, da.
începutul, știu, a fost aiurea. deși de la sfârșit aveam alte așteptări, cred că e mai ok așa. prin"cred că e mai ok așa" vreau să zic că are mai mult sens și e mai mișto varianta asta de final (în comparație cu cele obișnuite). sper că (cu excepția lui Săpun, desigur) finalul nu a dezamăgit pe nimeni (prea mult) și dacă da idc yeah.
ok
thanks
bye.
