8.

367 24 6
                                    

Ora de Apărare contra Magiei Negre începuse foarte prost. Primul semn că totul va decurge îngrozitor fu că Harry Potter intrase în clasă ca o vijelie, destul de furios și, oarecum, îngrijorat dintr-o anume cauză, necunoscută. Al doilea semn, adică, minunatele cuvinte pe care orice elev le adoră: "Vă ascult din toată materia", îi făcură pe copiii Cercetași, dar și Viperini, căci cu ei împărțeau ora cei din casa lui Godric, să se mire de comportamentul profesorului lor, care, de obicei, era binevoitor și calm, dar și să se enerveze, deoarece numai de întrebări grele n-aveau ei chef. De ce grele?! Pentru că, niciun profesor care e supărat nu pune întrebări simple, cum ar fi: "cât fac un măr plus un măr".

- ... Deci, asta s-a întâmplat ieri. De-asta am fugit așa și nu am lipit afișe cu voi, îi spuse Evelyn Larei, în timp ce Alice era ascultată, după ce termină de povestit despre întâlnirea la lac cu unul dintre frații Morgan, Caleb.

- Vrei să spui că boul ăla și-a pus lipitorile pe ale tale, fără permisiunea ta?! exclamă șatena, indignată. Cum de e încă viu? Albus n-are de gând să se ocupe de el? A sărutat-o pe soră-sa, adică, pe tine, totuși!

- Albus nu știe, șopti Eve, sperând că fratele ei era mai atent la manualul pe care-l răsfoia ca să nu meargă prost în fața clasei, decât la discuția celor două. Și nu mai țipa așa, că ne aude!

- Cum naiba să nu știe?! Spune-i, până nu află naibii de la toți dobitocii.

- N-are de unde să afle. Doar de la tine, iar tu nu îi vei spune. Și încă ceva... Ești nebună?! Cum dracu să-i spun?! Dacă află, va face piure de cartofi din idiotul de Caleb.

- Și ce-i rău în asta?

- Că furia lui va fi dezlănțuită, îl va omorî pe Morgan, va săpa groapa la cimitir cu el pe post de lopată, zic și eu! făcu Eve, puțin speriată de imagiile care începură să-i apară în față, cu Albus băgându-i un cuțit în inimă lui Caleb, iar apoi nimerind popice la bowling cu capul lui.

- Mișto! N-am mai fost de mult timp la o înmormântare, zise Lara, entuziasmată, privi cum Evelyn își dă ochii peste cap, iar apoi se întoarse spre Alice, care se așeză fericită pe scaunul ei.

Nu după mult timp, clopoţelul sună, iar elevii începură să se împingă unul în altul ca să iasă din clasă. Caleb îl trântea pe Frank Longbottom de perete, pentru a pleca, împreună cu gașca lui de Viperini, printre care și Logan Weasley, Al ţipa la toți, iar Lara le dădea pumni celor care stăteau în calea ei. În final, Satana, împreună cu Eve, reuși să iasă, la fel și Scorpius, Albus, Rose și Alice, ultimele două mergând la bibliotecă.

- Ce discutaţi voi atât de important în clasă, încât Albus nu trebuie să afle? le întrebă Scorpius pe demon și pe fata Potter, curios.

- Nu te privește. Și nici pe Al, răspunse Eve, rece.

- De fapt, pe Al îl cam privește! șopti Lara, iar apoi îi prinse mâna lui Eve și o suci într-un mod dureros, atunci când aceasta vru să facă greșeala vieții ei, aceea se a-i da un cot în stomac Larei Swift.

- Nu ajuţi, să știi! murmură Eveyn, printre dinți, apoi zâmbindu-le băieților ca să nu trezească suspiciuni.

- Realizaţi că sunt chiar aici?! izbucni Albus, într-un final. Și nu rânji ca o psihopată la mine, sperând că o să mă faci să nu mai bănuiesc că ascunzi ceva, Evelyn! continuă el, pe un ton ridicat, și plecă, având pumnii încleștaţi.

- Super! zise Eve, sarcastică, se uită urât la Scor, ca să-l facă să plece, iar apoi se întoarse spre Lara, deoarece aceasta tuși teatral ca să-i atragă atenția.

BrothersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum