17.

221 23 7
                                    

Cele trei zile în care fraţii Potter fură obligaţi să rămână în Aripa Spitalului, pe lângă cele de dinainte, în care Madam Pomfrey îi ajutaseră să iasă din starea de inconștiență și le închise rănile, trecură foarte greu. Mai ales că cei doi nu aveau nimic interesant de făcut în paturi decât să privească pereţii de culoarea zăpezii și să doarmă, pentru că încă nu își vorbeau ca de obicei. Dar cel puțin o făceau, chiar dacă Evelyn deschidea gura numai după Albus iar brunetul era extrem de tăcut, ceea ce nu i se întâmpla prea des.

Când în sfârșit infirmiera îi anunţă că timpul plecării lor venise, Albus și Eve săriră pe loc din paturi și își aruncară robele școlare peste bluzele de pijama ca să nu se observe, după care șatena își pieptănă părul ca să nu aibă aspectul unui om al peșterii, iar Al își trecu mâna prin el, în încercarea de a-l face să arate cât mai decent. Și astfel ieșiră cei doi din salon, ca să aibă ocazia de a da cu ochii de Lara Swift, îmbrăcată în echipamentul de Vâjthaţ roșu cu auriu al Cercetașilor și iritată de iresponsabilitatea Potterilor. Văzând-o, Eve înghiţi în sec, căci își dădu seama despre ce este vorba: era data în care avea loc primul meci din sezon, iar Căutătorul echipei și unul dintre Înaintași erau amândoi îmbrăcaţi în pijamalele ascunse de uniformă și uitaseră complet de joc.

- De ce ești îmbrăcată așa? Jucăm acum? Adică... azi? întrebă șatena agitată, cu toate că știa adevărul: că nu exista pe lume un miracol care să o facă pe Lara să spună că este vorba doar despre un antrenament.

- Chiar în momentul ăsta, răspunse căpitanul echipei prompt. Și ați face bine să dați ce aveți mai bun și să-i zdrobiți pe idioţii ăia. Nu îmi place să pierd și o știți prea bine.

- Și tu știi la fel de bine că nici mie nu-mi place să pierd și nu o voi face acum în faţa întregii școli, așa că hai să căsăpim niște Viperini! răspunse Albus sigur pe el și o luă din loc, îndreptându-se cu pași apăsaţi spre teren, alături de Lara și Evelyn.

Ajunseră repede acolo, dat fiind că regina preamărită a Infernului îi grăbea pe amândoi, iar Albus, care ascultase de ea - ceea ce o miră puţin pe Lara - , o târî pe sora lui după el până la destinație. După ce se văzură pe teren, Potteri se schimbară în echipamentul de Vâjthaţ, Eve mai câștigă încredere mulțumită încurajărilor și îmbrăţișării lui Scorpius și imediat după ce fu chemată, echipa Cercetașilor călcă gazonul cu hotărâre și poftă de victorie, arătând mai în forță ca niciodată.

- Vreau un meci curat, știți regulamentul. Dacă văd cea mai mică abatere, veți fi scoși din joc! tună vocea lui Madam Hooch pe teren spre jucători.

Aceasta suflă în fluier și dădu drumul mingilor, ochii agili ai lui Eve urmărind cu atenție Hoţoaica, în timp ce Albus se ridică în aer alături de Scor, zbură în viteză printre Viperini, ameţindu-i, și marcă în poarta lor. Lara apăra fiecare lovitură și situația părea definitivă: Cercetașii aveau să câștige. Totuși, Hoţoaica dispăruse și nimeni nu o mai vedea de ceva timp, așa că jocul avea să continue.

- Cercetașii se descurcă de minune, chiar dacă cel mai bun Înaintaș al lor, Albus Potter, abia ce a părăsit Aripa Spitalului. Se pare că Madam Pomfrey își face treaba mai bine decât ne așteptam, pentru că acesta marchează din nou! se auzi glasul lui Jay Jordan, fiul lui Lee Jordan și comentatorul meciului din acea zi.

- Caleb Morgan lovește puternic cu bâta lui baloanele-ghiulea și le îndreaptă spre Potter. Potter se ferește, înjură - bună insultă, apropo - , își ia avânt și plonjează în jos ca să fie scăpat din ochi. Potter are Balonul și... Înscrie!

Aplauze, dar și huiduieli din partea Viperinilor se auzeau din tribune, dar și de pe teren. Cu un semn din cap pe care Caleb Morgan îl împărţi cu Logan Weasley, acesta începu să facă ce știa el mai bine: să trișeze.

BrothersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum