Brothers

11.

-Eve, ești bine? întrebă Alice, punându-și delicat mâna pe umărul șatenei.

Evelyn nu răspunse. Își șterse lacrimile și recapitulă în minte tot ce îi spusese fratele ei.

"Știu de la Logan...", erau cuvintele lui Albus, care răsunau ca un ecou în mintea ei.

-Logan i-a spus! strigă fata nervoasă, strângându-și pumnii.

-Eve, calmează...

-Nu mă calmez deloc, Alice! se răsti fata. Din cauza lui, Al e supărat pe mine! Argh! făcu ea. Am eu grijă de el.

Cu aceste ultime cuvinte, Evelyn plecă spre castel, pe mătura ei Fulger, Alice rămânând îngrozită în urmă. Doar știa de ce poate fi în stare prietena ei, când e nervoasă.

Ajunsă la castel, coborî de pe mătură și o luă la fugă spre Camera de Zi a Cercetașilor, unde se schimbă de echipamentul de Vâjthaţ și plecă spre Marea Sală.
Acolo, se lua deja de o oră prânzul, ceea ce însemna că persoana pe care o căuta probabil pleca de acolo. Avea dreptate, Logan Weasley tocmai ieșea din Marea Sală, fără Marvin și Carson, spre surprinderea lui Evelyn.

-Logan! îl strigă fata, făcându-l să o privească.

"Îi e frică de mine", se gândi ea, văzându-l cum se apropie încet de ea.

Evelyn zâmbi cât de frumos putea, încercând cu succes să își ascundă furia, făcându-l pe băiat sa se relaxeze și să înainteze cu mai multă încredere. Șatena cu ochi albaștri privi în jur, observând fericită că holul era liber, și spuse:

-Vreau să vorbesc cu tine, dar nu aici.

-Bine, răspunse băiatul, zâmbind fermecător, Eve simţind, din acest motiv, că vrea și mai tare să îi tragă una. Îl conduse pe un coridor întunecat și, când Logan nu se așteptă, îl luă de tricou și îl lipi de perete.

-Eve, ce faci?! întrebă Logan, uimit.

-Nici nu ai idee cât de mult te urăsc, vere, zise ea printre dinți.

-Poftim?! Eve, ce ai?

-Ce am?! Nu, tu să-mi spui ce am! Din cauza ta, Albus e supărat pe mine! strigă ea la el, nervoasă, trăgându-i un pumn în maxilar, ceea ce îl făcu să își dea capul într-o parte.

-Eve, eu... începu el, cu sângele șiroindu-i din gură, fiind întrerupt de pumnul fetei.

-Îți jur că te omor, Logan. Îți jur, adăugă ea, dându-l cu capul de perete și lovindu-l cu ură în continuare.

-Evelyn, spuse el, șoptit din cauza durerii, eu nu...

-Nici să nu încerci să negi, idiotule, murmură ea, înainte să îi mai tragă un pumn în stomac. Albus mi-a spus că a aflat de la tine.

-Domnișoară Potter! se auzi o voce fermă, mult prea cunoscută, care nu o făcu pe fată să se oprească din ce făcea.

-Domnișoară Potter, încetează imediat! îi ordonă McGonagall, speriată, dar Evelyn continuă să îl lovească pe Logan, până când acesta se lăsă greu pe perete și se prăbuși pe podea.

Fata îl privi cu scârbă, îi mai trase una și apoi se întoarse spre McGonagall și spuse:

-Sper să fie mort.

Privirea îngrozită a lui McGonagall o făcu pe Evelyn să zâmbească, puțin malefic, ce-i drept.

-O sută de puncte de la Cercetași, murmură femeia, aplecându-se asupra lui Logan, ridicându-l și pornind cu el spre Aripa Spitalului. Și detenție la ora opt, la mine în birou, adăugă șefa casei Cercetașilor, în timp ce se îndepărta, pe un ton ridicat.