Possessive Love - Harry Styles A.U. - II. Bounds

Capitolul 9

Anunt la sfarsit, va rog sa cititi! Xx

ALICE'S POV

Ne-am oprit intr-un popas de pe marginea drumului. Tot ce era pe acolo era o masuta din lemn cu cateva buturugi pe post de scaune. In rest, nimic, doar noi. Mai aveam doar trei masini din cele cinci. Toti ne-am dat jos ca sa ne dezmortim. Pe masina Sophia a reusit pana la urma sa imi curete ranile destul de superficiale. Aerul rece al noptii m-a lovit din plin. Baietii si Nadia stateau la masa, fiecare cu cate o tigara in mana, discutand in soapta. M-am indepartat de grupul fetelor, mergand spre ei ca sa aud mai bine ce vorbesc.

- E bine daca facem asa, a zis Louis. Dormim in seara asta in masina, iar banii ne ajung pentru benzina.

- London nu e asa departe, intr-o zi ar trebui sa ajungem la ea, a zis Zayn.

- Stie ca venim? a intrebat Nadia.

- Nu, nu chiar. Si ea inseamna un om in plus, un loc in minus, a raspuns Harry.

Privirea lui Liam a cazut pe mine, facandu-le celorlalti semn cu capul. Discutia s-a intrerupt brusc si acum toti ochii erau pe mine.

- Deci dormim aici? am intrebat ca sa fiu sigura ca ma inteles.

Toti au tacut si doar Zayn a avut curajul sa dea usor din cap. M-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre masini. Trebuia sa scot paturile din portbagaj. Credeam ca sunt pentru un picnic surpriza sau daca e frig in masina. Aparent, m-am inselat.

Am ajuns la masina lui Liam, unde urma sa dorm, si am scos paturile. Zornaitul pietrisului pe care stateam m-a facut sa imi ridic privirea. Era Harry. Ne-am privit putin, dupa care am deschis portiera si am aruncat cate o plapuma pe fiecare scaun.

- Nu mi-ai raspuns, a spus el, facandu-ma sa ma incrunt confuza.

- Poftim?

- Ti-am spus ca te iubesc in masina, iar tu nu ai spus-o inapoi.

Ei bine, scuza-ma, eram prea ocupata sa mor de frica pentru a-ti raspunde!

- Imi pare rau, si eu te iubesc, am spus repede.

Si credeam ce ziceam, dar nu mi se parea momentul pentru a o spune. Mi se parea ca treuia sa stiu, pur si simplu. Trebuia sa stiu cu ce ma confruntam aici.

- Harry? am spus usor, ochii lui intalnindu-i pe ai mei. Ai iubit-o? am soptit.

Abdomenul i s-a incordat, iar pumnii lui s-au strans. Parca i-am blocat mentalul, desi ochii lui erau mai vii ca niciodata.

- Nu, a raspuns la fel de incet ca mine.

Am scuturat usor din cap, presandu-mi buzele intre ele. Era adevarat sau doar o minciuna ca restul? Mi-am inaltat putin barbia.

- Iti mai dau o sansa, Harry, si ai face bine sa nu o irosesti, am spus incet, facand un singur pas spre el. Ai iubit-o?

- Cred ca iti bati joc de mine, a pufnit el cumva amuzat. Alice, am trecut prin prea multe ca tu sa ajungi sa te indoiesti de faptul ca te iubesc!

- Nu m-as fi indoit daca tu nu mi-ai fi dat un motiv! am contraatacat mai cu nerv.

- Am doi copii cu tine!

- Intocmai, te-ai simtit nevoit sa stai cu mine pentru ei si dupa un timp te-ai si obisnuit cu ideea ca o sa fii cu mine toata viata. Iar apoi apare ea si—