Dark Love

Jocurile Labirintului (3)

Fourtuna pov:

Unde e Masky? Unde sunt eu? E intuneric! Nu pot vedea nimic, iar camera asta cu 4 colturi imi da fiori. Dar, cum de am ajuns aici? Nu stiu.... Nu am vazut.... Nici nu am auzit.... Nimic.

Teo pov:

-TOBY! Unde te-ai virit? Cum sa te scot? Iesi mai repede!

-Cum? Mam blocat!

-Copkil de Dumnezeu! Tine-te de miina mea. Ooooffff, ai muri daca nu as fi eu.

-Dar ce ai vrut??
Ca sa va explic situatia. Aici, Cruella ne-a facut halucinatii, si Toby a inceput sa vada vafe, si sa aruncat dupa ele, intr-o groapa adinca. Aaahhh! Si acum eu trebuie sa repar sitatia! De ar fi aici Fourtuna....... Ne-ar fi de 3 ori mai usor......

Jason the Toymaker pov:

Jeff ma uimeste uneori cu ciudatenia lui. Sau e psihopat, sau se preface. Dar cum ati explica voi strigatele lui gen': "Heeeii! Lume! Vreau sa va omor! Eu sunt Skrillex! Kill everybody!"
In fine. Ma enerveaza la culme, dar ma prefac ca nu observ pentru Ayla.... Parca e un inger cind se uita la mine. Nu nu nu nu! Nu recunosc nimic..... Nu sunt..... Î-îndr-rag... Hai ca nici in gind nu pot pronunta cuvintul asta!

Jeff pov:

I AM, I AM, I AM A ZOMBIE!! WAAAAH! LOL!

SMILE DOG! APORT! BUN BAIAT......

C-CE? TEO..... TE ROG.....

GO TO SLEEP!

I WANT TO KILL EVERYBODY IN THE WORLD!

TWINKLE, TWINKLE LITTLE STAR
I WANT TO HIT YOU WITH THE CAR.
THROW YOUR OFF A TREE SO HIGH
HOPE YOUR BREAK YOUR NECK AND DIE.....

I AM THE GOD OF THE WORLD!

TU TE PUI CU MINE?!?!

I HOPE YOU DIE IN A FIRE!

Ayla pov:

Ma uit in ochii lui verzi si fosforescenti. Ma pierd in ei..... Plutesc pe alta lume. De ce eu? Adica... De ce ma ales pe mine? Nu inteleg...

Ticcy Toby pov:

-VAFEEEEE!

-Toby! Nu! Nu din nou! Te rog!

-VAFEEEEE!

-TOBY!

-VAFE, VAFE, VAFE!!!!! YaaaaaaY!

-Mam saturat de tine.

-Si eu de tine.

-Hu, in sfirsit te-ai calmat.

-VAFELE MELE!

-Te urāsc.

Fourtuna pov:

Nu vorbesc. Nu aud. Nu vad. Nimic. Deja de 10 minute. Simt prezenta cuiva linga mine, si acel cineva pare a fi mai mult mort decit viu. Ceva de genul la o fantoma, care sta deasupra corpului sau. Nu stiu..... Asta simt eu.... Asta imi spune intutia....
Pina la urma nu am mai avut rabdare, si mi-am desfacut aripile, care au rupt frînghiile cu care eram legata. Miinile mi sau dezlegat, si mi-am scos ata care imi acoperea ochii. Mi-am deschis ochii, si am vazut acolo.......

Hoodie (fantoma) pov:

Nu! Nu! Nu! Ea nu trebuie sa vada asta! Nu! Nu e momentul potrivit! Nu asa trebuia!

-C-ce...? A intrebat Fourtuna in soapta, apropiindu-se de cadavrul meu. -H-Hoodie? Te r-rog! N-n-nu! Nu c-cr-red! A spus si a pus miina pe cadavrul meu..... E ingrozitor cuvintul "cadavru" mai ales cind e vorba de tine insuti.
Voi nu va puteti imagina cit de tare as vrea eu acum sa fiu alaturi de ea..... Sa o calmez, si sa ii spun ca nu are de ce isi face griji.

-H-Hoodie....... Nu e adevarat...... Tu te prefaci..... A spus ea, incercind sa ma ia in brate. -Iti bate inima! Auzi? Respiri! Auzi? A spus ea. Dar nici un cuvint nu era corect. Am incetat sa respir demult..... Si inima la fel, dar nu pot face nimic......
Fourtuna a pus mina in hanorac, si a scos de acolo papusa care ma reprezenta pe mine. A pus-o pe pieptul cadavrului, si sa sculat in picioare. Si-a ridicat aripile in sus, deasupra capului i sa facut un inel mare si alb, si camera sa luminat deodata.......

Copii...... Am intrat in depresie..... Nu de la un oarecare fleac, dar ..... Mi-a murit bunelul....... Si va spun, la toti care imi citesc cartea acum, ca nu e deloc usor..... Am tinut mult la el.... Nu trebuia sa moara.... Ma scuzati ca am publicat niste informatii personale, dar.... Nu pot sa nu ma gindesc la asta... Gindul acesta imi bintuie mintea ca o fantoma.....