Capitolul 68

566 29 4
                                    

*CHIAR AR TREBUI SA PORNITI MELODIA :) Bafta*

*HARRY POV*

Stam din nou inchisi in beciul asta mizer si friguros si suntem aici de circa doua saptamani si jumatate .

Doua saptamani in care am nascocit tot felul de metode de evadare si doua saptamani in care am fost cat se poate de chinuit.

Si nu ma refer sa fi fost chinuit in sensul ca am fost batut sau maltratat ,in niciun caz.

Idiotii astia au stiut ce sa faca si au profitat de slabiciunea Evei in fiecare nenorocita de zi ,iar eu sunt nevoit sa o privesc cum e pe zi ce trece mai lipsita de viata .

In fiecare zi sau odata la doua zile o supun unor chinuri incurabile ,dar se asigura ca nu o omoara ,am incercat sa o scap de atatea ori insa de fiecare cand ajungeam langa ea ,se dubla numarul de matahale care ma tineau.

De cele mai multe ori m-au tinut legat in coltul camerei fortandu-ma sa privesc tot ceea ce ii fac frumoasei mele Eva.

Sunt un nimic .In tot acest timp nu am fost in stare sa imi apar iubita ,tot ce am facut a fost sa tip si sa plang in coltul meu ,zbatandu-ma sa scap.

Exact ,am plans si nu imi e rusine cu acest aspect.Poate au descoperit cat de slab sunt in legatura cu Eva ,dar nu imi pasa .

Am incercat sa le spun sa ma ia pe mine si sa o lase pe ea insa  ei au luat asta ca pe un avantaj si au profitat si mai mult ,randind-o.

Niciodata nu ai sa intelegi durerea din dragoste pana nu o simti, si cel mai al dracu de mult ma doare ca de abia acum ,in aceste circumstante am realizat ceea ce simt cu adevarat pentru Eva .

Imi sterg lacrimile de pe obraji si privesc ca in fiecare zi catre ingerul meu ,care isi odihneste capul in poala mea .

Fața ei este rănită și pungi negre se află sub ochii ei,este extenuata.

Geme usor zvarcolindu-se in poala mea ,insa se linisteste peste cateva secunde.

Privesc patimas in continuare blestemandu-mi barbatia .Nu sunt in stare de nimic sa o apar,iar acest lucru ma distruge.

Cel mai mult doare faptul ca ei ma forteaza sa privesc cum aproape o omoara in fiecare zi ,cu ajutorul unor masini de tortura ce par din evul mediu.Iar eu sunt intact,nici o rana pe corpul meu.

Bineintels ca am agresat pe toti ce au intrat in contact cu mine si cativa care au intrat in contact cu Eva,insa niciunul nu m-a atins inapoi.

Nu le inteleg jocul asta jegos.

Baietii probabil sunt disperati,cu Mark in varf.Dar ce vor astia de fapt?Ce legatura are Jess si de ce dracu ma tine si pe mine aici?!

Inteleg ca vrea sa ii faca rau Evei dar ea e disperata dupa atentia mea si stie bine ca practic ma scarbeste si mai mult cu ceea ce ii face Evei.

Acum explica putin de ce eu nu am nii o rana si de ce nu incearca sa ma omoare si pe mine .Jess nu ar vrea ca (,) copilul nostru sa creasca fara bani.Si nici nu ar vrea sa se duca singura ei sursa de bani.

Cat timp o sa mai dureze rahatul asta?

Imi dau capul pe spate si inchid ochii respirand greoi .Imi amitesc ceva ce mi-a dat tata cand eram mai mic,era o scrisoare de motivatie .

O citeam de fiecare data cand ma simteam inutil.Si de aceea imi pot aminti fiecare cuvant perfect.

„Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat si ai incetat sa mai fii tu. Ai lasat oamenii sa arate cu degetul spre tine si sa iti spuna ca nu esti bun.

Si cand lucrurile au inceput sa mearga prost ai cautat ceva sau pe cineva pe care sa arunci vina pentru ca lucrurile merg prost.

Lumea nu este tot timpul insorita si plin de curcubee. Lumea poate fi un loc dificil si plin de rautate. Si nu ma intereseaza cat de dur esti, te va lovi si te va tine la pamant vesnic, daca o lasi.

Nici eu, nici tu, nimeni nu poate lovi asa puternic cum te loveste viata.

Dar nu e vorba despre cat de tare poti sa lovesti ci despre cat de tare poti sa fii lovit si sa continui sa mergi inainte.

Asa se castiga luptele. Acum, daca stii cat valorezi du-te in lume si cere ceea ce valorezi.

Dar trebuie sa fii dispus sa fii lovit. Si nu ai voie sa arati cu degetul si sa spui ca nu esti ceea ce vrei sa fii din cauza altora.

Lasii fac asta ir tu nu esti un las. Esti mai bun de atat.

Eu te voi iubi orice ar fi ,fiul meu .

Dar pana nu incepi sa crezi in tine nu ai o viata "

Zambesc slab trecandu-mi cu dosul palmelor peste obraji ,capul meu inca fiind dat pe spate ,privind tavanul incercand sa gasesc solutii.

*EVA POV*

Pot simti totul,insa nu pot simti nimic.Stiu ,suna inexplicabil  dar este exact ceea ce ma defineste in momentul asta.

Sincera sa fiu nici macar nu imi amintesc unde sunt sau cum am ajuns aici.Nu stiu de cate zile sunt adusa aici,dar vreau inapoi la viața mea de dinainte.

Am fost supusa atator actiuni ..Actiuni ce le-am vazut in filme sau le-am citit in carti de aventura .Nu credeam ca asa ceva exista in secolul 21.

Ochii imi sunt inchisi si corpul imi e aproape paralizat de durerile ce le poarta .Insa pot schita un zambet mic cand simt doua maini putin reci pe stomacul meu care se strange datorita infometarii.

Reușesc sa deschid ochii foarte putin ,astfel incat sa vad printre gene ,cam vag ce-i drept.

Dar indeajuns de clar sa vad baiatul care plange deasupra mea,tinandu-si capul pe spate.

O mica lacrima cade pe fața mea ,cauzand eliberarea lacrimilor mele care nu au mai parasit ochii inca de ieri.

Harry isi trece cu dosul palmelor pentru a opri lacrimile ,insa pot vedea cum altele se scurg pe linia maxilarului sau,alunecand spre gat.

Ma ridic cu greu ,scancind de cateva ori ,insa reusesc sa fiu in poala lui intr-un final.

Ma priveste cu atata durere prin ochii sai rosii si umflati.

Trec lin cu varful degetelor peste obrajii lui stergand cateva lacrimi si imi lipesc buzele de ale lui.

Lacrimile noastre se impreuna,cazand linistite peste buzele noastre care stau in aceeasi pozitie .

Si iata-ma aici,plangand impreuna cu baiatul pe care il iubesc,pentru libertate si fericire.

___________________________
MAMA PLANG

NU POT SA CRED CUM MA DUCE SUFLETUL SA SCRIU ASA CEVA :)

Attention! Harry is comingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum