O zi obisnuita, cu nimic deosebita de celelalte. Dupa ce s-a terminat lectia de balet, m-am indreptat spre vestiar, unde mi se afla rucsacul si tenisii.
M-am asezat pe banca si am inceput sa-mi dezleg panglicile poantelor, ce imi inconjurau pulpele, pana aproape de genunchi. Picioarele mele, odata in tenisi, au inceput sa ma doara, extenuate de la atata efort.
Din nou, ca de fiecare data cand sunt aici, Lebada Neagra isi mai gaseste un motiv sa vina la mine, sa ma faca de ras. E ceva mai inalta decat cei 168 de centrimetrii, ai mei. Corpul ii e atat de subtire, incat nu poti sa nu fii geloasa pe ea. Ochii albastri ii lucesc a ura si imi trimite fulgere din priviri.
Se posteaza langa mine si incepe sa vorbeasca, destul de tare, incat sa o auda tot vestiarul, ce s-a umplut, intre timp, cu restul fetelor. Colegele mele. Sau, ma rog, asta ar trebui sa fie...
- Pff ! Culoarea parului tau e ataaat de banala. – degetele sale lungi si bronzate, iau cu sila, o suvita din parul meu lung si ondulat, ce s-a ratacit din cocul, pe care il am prins in varful capului – Si tenisii astia rupti ? Presupun ca nu ati mancat o saptamana, ca sa-ti poti cumpara ultima pereche de balerini. Si tot second-hand. Patetic.
Imi susura ultimul cuvant, aproape de ureche, scuipandu-l cu atat ranchiuna, incat ma trec fiorii pe sirea spinarii.
Imi plac tenisii mei negri. Sunt murdari si uzati, din cauza purtarii regulate, dar imi plac. Fac parte din persoana mea.
In cap inca mi se mai rotesc cuvintele Lebadei Negre. Nu i se potriveste aceasta porecla, pe care i-am dat-o, pentru ca pletele ii sunt blonde, precum spicul graului. Dar sufletul ii e intunecat. Negru ca taciunea. Niciodata nu i-am inteles antipatia, pe care mi-o poarta. Nu i-am facut, niciodata, niciun rau. Chiar o admir pentru infatisarea atat de zvelta.
Desi vorbele sale imi fac ochii sa se umezeasca, incerc sa o ignor. Ma reped afara din vestiar, punandu-mi castile in urechi. Ies din sala de sport a liceului, unde facem antrenamente, pornind spre casa. Imi desfac cocul, lasandu-mi fiara, ce-mi este par, sa se scurga in valuri castanii, peste umerii mei.
In timp ce fredonam extenuata melodia, ce rasuna in urechile mele, mi-a vibrat telefonul, anuntandu-ma ca am primit un mesaj.
Era de la mama, ce ma anunta ca tocmai urmeaza sa se imbarce in avion. Ma va suna cand aterizeaza la Venetia, unde se tinea conferinta la care trebuia sa ajunga. Tata era si el plecat, pe undeva prin nordul tarii, in delegatie. Nu se putea mai bine. Am ramas singura.
Mi-am scos castile din urechi si le-am deconectat de la telefon, inainte sa formez numarul celei mai bune prietene ale mele.
- Hei ! am salutat-o eu, cand a raspuns. Vrei sa dormi la mine ? Sunt singura si-mi trebuie companie.
- Sigur. zise Kate, iar glasul sau familiar, inlatura orice urma de furie, din mine. Ajung la tine in cateva minute.
Am salutat-o si am inchis. Putin dupa, deschideam usa blocului. Am luat liftul pana la etajul unde locuiam. Ajunsa in fata usii, am rasucit cheia in broasca, descuind-o. M-am trezit in holul pustiu si intunecat.
Un oftat imi parasi buzele, cand am aprins lumina. Uram sa fiu singura acasa. Mai ales, cand aveam nevoie de ceva care sa ma distraga de la gandurile mele. Mi-am scuturat capul, alungand orice idee sumbra, in timp ce ma descaltam si imi aruncam rucsacul pe cuier.
Urmatoarea mea tinta a fost bucataria, unde am turnat suc de portocale, in doua pahare, inainte de a ma tranti pe unul dintre scaunele din jurul mesei. Nu dura mult, pana sa aud un ciocanit la usa.
- Intra ! am strigat eu, stiind cine este.
Kate aparu in raza mea vizuala, putin timp dupa. Imi zambi, apoi se aseza pe un scaun, aducandu-l pana langa al meu. Ochii ei caprui ma studiau, ca si cum ar stii ca am patit ceva.
- Amy, ce ti-a spus, din nou, Lebada Neagra ? ma intreba serioasa.
- S-a luat de parul meu, tenisii si balerinii. O urasc ! am izbuncnit eu, lasand toata frustrarea sa iasa la iveala. Ce fel de om se ascunde, dupa tona ai de fond de ten?
- O fata simpla, urata, cu cearcane si bogata ? mi-a raspuns Kate razand, in incercarea de a ma face sa ma simt mai bine.
Intentia sa esua lamentabil, dar gestul, in sine, conta. Am oftat, lasandu-mi capul pe umarul ei, mormaind:
- Afirmativ. Imi face viata un calvar. Nu o mai suport.
Am ramas o vreme in liniste, mai apoi. Mana lui Kate imi inconjura umerii slabuti, mai firavi ca oricand, acum cand, ultima mea cura alimentara, a luat sfarsit. De luni, incerc sa-mi pastrez greutatea. Nu stiu exact daca e din cauza glumelor colegelor mele de balet, despre formele mele, sau din vina poreclei „ratusca cea grasuta”, cu care ma sicaneaza Lebada Neagra, in ultima vreme.
- Maine este recitalul. imi sopti Kate, scotandu-ma din meditatia mea.
Am mormait un „stiu”, neadaugand grijile mele legate de el. Poate Lebada va avea chef de distractie si ma va face de ras. In fata lumii intregi.
Am inghitit in sec. Mana celei mai bune prietene ale mele, ma mangaie pe cap, in timp ce ma intreba ce s-a-ntamplat. I-am impartasit gandurile mele.
- Stai linistita. Nu o sa se intample nimic. Vei straluci, ca intotdeauna.
Raspunsul ei ma facu sa zambesc. Ce m-as face eu fara Kate?
In seara aceea, dupa ce ne-am uitat la un film, ne-am indreptat spre camera mea, unde ne-am varat amandoua, intre asternuturile calde. Kate purta o camasa de noapte cu picatele albe, iar impreuna cu parul sau blond, cu varfurile vopsite intr-un roz pal, prins in doua codite, o faceau sa para atat de copilaroasa.
Adormi inaintea mea, iar pentru cateva clipe, i-am studiat chipul adormit. Parea atat de frumoasa, cand dormea ! Ma intreb daca eu arat asa, vreodata. Oftez incet, incercand sa nu ma trezesc. Ii strang mana impreunata cu a mea, incercand sa nu plang.
Ea e singura fiinta care ma face sa zambesc. Ea si parintii mei.
Intr-un final, pleoapele mi-au devenit prea grele, ca se tin deschise. Inainte de a le inchide si de a ma lasa furata de lumea visului, singura mea portita de scapare, din realitatea asta mult prea cruda, pentru o visatoare ca mine, am aruncat o privire spre posterul invechit cu Alicia Alonso, balerina mea preferata.
Primul capitol la orizont. Sper sa va placa. Scuzati-mi greselile de ortografie. :)
