Razele soarelui imi atinsera fata palida, facandu-ma sa ma intorc cu spatele la geam, blestemand, mintal, momentul in care am uitat sa trag draperiile. Cu greu, mi-am dechis ochii, alungand orice urma de vis. Am parasit asternuturile calde, mi-am indesat picioarele in papuceii pufosi, de casa, si m-am indreptat spre bucatarie, unde Kate pregatea micul-dejun.
Am acceptat cana cu cafea aburind, stramband, in schimb, din nas, cand imi oferi o portie de clatite. Ofta exasperata, inainte de a-mi da instructiuni:
- Dupa ce termini aici, te duci si iti pui ceva dragut pe tine, pentru ca astazi mergem la cumparaturi.
Am mormait un „bine”. Nu eram tocmai o persoana suportabila, dimineata. Fata de Kate, care fredona vesela, in timp ce isi aseza clatitele in farfurie si cauta dupa dulceata, in frigider.
Mi-am urmarit prietena mai multe clipe, zambind. Nu era cu mult mai inalta decat mine, corpul ii era subtire, desi nu practica niciun sport, iar parul blond ii statea in toate partile, zeci de suvite se ratacitira, din cele doua codite , pe care si le facuse aseara.
Restul diminetii decurse in liniste, singurul lucru ce umplea tacerea noastra, fiind micutul televizor, asezat intr-un suport de lemn, deasupra blatului visiniu de bucatarie, ce era reglat pe Mtv.
Cand am terminat de mancat, in cazul lui Kate, si de baut cafeaua, in cazul meu, eu m-am oferit sa spal, vasele cat prietena mea se ducea sa se schimbe.
- Mama merge la serviciu si ne duce si pe noi. imi striga aceasta, inainte sa iasa pe usa.
Ii stiam atat de bine traseul, catre apartamentul sau, ce se situa la doua etaje mai sus decat al meu, incat, in timp ce frecam la farfuria, din care manca ea, mi-am imaginat-o alergand, imbracata doar in camasa de noapte si papuceii ei pufosi.
Cum nu am facut mare deranj, imi lua putin timp sa spal vasele. Le-am aranjat in suport, la scurs, inainte sa merg in camera mea, unde mi-am aruncat pijamalele, pe pat, inainte de a ma baga la dus. Mirosind a caise si a lemn de santal, m-am postat in fata dulapului, din care mi-am ales hainele. Mi-am adunat parul intr-o coada de cal, si am aruncat o privire fugara, spre oglinda, ca sa vad cum arat. Mi-am insfacat geanta, in care aveam telefonul, rimelul, castile si portofelul, inainte de a iesi din apartament.
Kate era deja jos, impreuna cu mama sa, asteptandu-ma in masina. Doamna Brown imi zambi, cand am urcat si am salutat-o. Fiica sa ii semana perfect, singurele lucruri distictive, fiind varfurile rozalii ale lui Kate si riduletele subtiri, din jurul ochiilor, mamei sale.
Tot drumul spre mall, am ascultat muzica clasica, spre protestele constante ale prietenei mele, desi a crescut cu acest gen. Nici eu nu ma pot numi fan. Doar la balet, iubeam aceasta simfonie de note muzicale, ce se impletesc, formandu-mi scara de scapare, din aceasta lume. Daca as putea face un singur lucru, toata viata, acela ar fi dansul. Eterna mea dragoste, singura refugiere de ura si prejudecata celorlalti. Totul ar fi perfect, daca nu ar exista o Lebada Neagra si o profesoara ce tipa la mine, pentru cea mai mica greseala.
Cat eu, pierduta in gandurile mele, fredonam absenta o cu totul alta melodie, fata de cea care se auzea la radio, Kate isi intreti lantul de proteste. Cu putin timp inainte sa ajungem in fata mall-ului, mama sa schimba canalul, iar masina fu invadata de vocea celor de la 5SOS.
Cand motorul se opri, am coborat, salutand-o pe doamna Brown si indreptandu-ne spre intrarea in complexul de magazine, alimentare si restaurante.
Prima tinta a fost micuta pravalie, de unde imi iau echipamentul necesar pentru balet. Imi placea sa ma uit in vitrina. De ceva vreme, am pus ochii pe o rochita roz, simpla si foarte eleganta. Era cam scumpa, iar mama, din salariul ei de profesoara, nu a putut sa mi-o cumpere.
