Poezii

Plugul

Plugul greu deja m-a ostenit.
Soarele parcă îmi curge pe frunte,
Precum aurul topit.

Caut o adiere de vânt pe oriunde.
E-atât de cald, că și vântul se ascunde.

Nu e niciun nor pe cer.
Măcar o picătură,
Una singură de-ar fi...
Dar nu e niciun nor pe cer.

Ah! și gâtul mi-e uscat.
Setea parcă ucide verdele-orbitor
Al câmpului nemuritor,
De râuri și de ape secat.

Mă așez sub un nuc de lângă drum
Și umbra lui se înalță deasupra capului meu.
Nimic nu mai există pentru mine acum;
Închid ochii și las pe umeri capul greu.

Deodată mă găsesc lâng-un heleșteu,
Beat de-al crinilor parfum
Și văd:

Soarele-argintiu,
Pe cerul străveziu.
Copaci cu frunze verzi,
În curți și în livezi.
Cum păsările cântă
Și spre cer s-avântă.
Iar caprele și cerbii,
Visând la firul ierbii,
Își lasă capul greu,
Lângă helesteu.

Dar deodată sunt trezit din somn şi soarele parcă mi se topește pe frunte.