Poezii

Venin

Am suferit de unul singur
Și m-am silit ca un nebun
Să beau dintr-un pahar, golindu-l,
Veninul ce-l beau și acum.

Și cred că mi-a plăcut, firește
- Chinuitor venin al meu! -
Să-l simt în mine cum trăiește
Și mă animă tot mereu.

Îl beau c-o sete-ereditară
Cum l-au băut străbunii mei,
Care au aflat întâia oară
Iubirea primelor femei.

Și cum au plâns atunci si dânșii
Așa-mi permit să plâng și eu
Și să mă plec pe tocul ușii
Rugându-mă la Dumnezeu.

Și tot vorbind de unul singur,
Să spun cuvinte fără rost,
Paharul de venin golindu-l,
Gândind mereu la ce-ar fi fost.