Vinovați : 1.2Forced Mariagge

10.Vestitorii răului

                                                             Silas Brayden Grinnger

                                                    n.27 februarie 2015-d.27 februarie 2015

                                                          "Mult iubit fiu,frate şi nepot."

Asta scria pe piatra funerară din  cripta Grinnger,din New York.Desigur,el nu era acolo,ci doar o simplă plăcuţă,din marmură albastră.Silas Brayden Grinnger era purtat de vânt,pe mare,pe tărâmuri neîntâlnite.Şi mama lui dorea să creadă că el este fericit,acolo unde este.Plăcuţa era aşezată chiar lângă cea a lui Haenry,străbunicul lui.Blythe a lăsat buchetul de lalele albe să se odihnească în vaza de cristal.Acum avea un loc unde să vină şi să îi vorbească,dar îi era din ce în ce mai greu.

Silas nu fusese un Styles,pentru că tatăl lui îl renegase și Blythe nu își dorise numele lui Harry acolo,pentru că nu își avea rostul.Harry nu fusese tatăl lui Silas,cel născut fără viață,pe care asistentele și doctorii hotărăseră să îi boteze și să îi dea aceste două nume,deși acest lucu era împotriva legii.Harry nu fusese tatăl îngerului care acum veghea peste mama lui și Harry nu avea să mai fie tată pentru alt copil născut de Blythe.

Dormise în casa părinților ei noaptea trecută,dar era vremea ca ea să se mute în casa din Gramercy.Și era timpul să își recupereze puiuțul,să o ia înapoi pe Kiara ei.Simone era de partea ei și asta conta,pentru că Harry nu avea cum să le țină despărțite.S-a întors cu spatele și a ieșit din criptă.Șoferul mamei ei era acolo și i-a ținut ușa când a urcat.A mers până în fața clădirii de apartamente și a urcat în lift.Nu o durea nici în cot de faptul că Ivy era aici,își voia fetița și nu avea să plece fără ea,nu avea să mai renunțe la Kiara nici în ruptul capului.Ușa liftului s-a deschis cu un clinchet și Blythe a tras aer în piept,după care a pășit peste pragul negru.Crini portocalii erau așezați în vaza de cristal din foaier,asta a fost primul lucru pe care l-a văzut,când s-a oprit chiar lângă lift.Niște râsete se auzeau din living,pe care ea le-a urmat,decizie pe care a regretat-o imediat ce a intrat în încăpere.Ivy stătea prăvălită pe canapea,cu picioarele goale în poala lui Harry și cu bluza ridicată până sub sâni.Burta ei se mișca,ori de câte ori degetele lui Harry băteau ceva ce suna a tarabană pe ea.Senzația de greață și-a făcut apariția și Blythe a simțit pumnul de cipsuri pe care le mâncase de dimineață acrindu-i-se în stomac.Corpul ei primea loviturile trimise de imaginea din fața ei din plin,fără ca măcar să se mai obosească să se protejeze.În inima ei parcă fusese implantat un cuțit,cu o lamă atât de ascuțită,că se întreba dacă avea să se vindece vreodată.Mici brobonele de sudoare i se scurgeau pe frunte.Hainele negre parcă se strănseseră dintr-o dată pe ea.Harry a fost primul care a observat-o și s-a retras repede.Ivy nici măcar nu s-a obosit să își acopere burta.O prezență s-a materializat lângă Blythe.Sprijinul ei moral din ultima vreme,Simone și Victoria,o înconjurau.Pe mama ei nu o simțise.Victoria se apropiase atât de mult de Blythe,încât și-ar fi lipit pielea de cea a fiicei ei,dacă ar fi putut.

-E ceva în neregulă?a întrebat Harry,ridicându-se de pe canapea.

-Am venit să o iau pe fiica mea.

Vocea lui Blythe nu tremurase,nu părea slabă.Era puternică acum și nu aveau să își mai bată joc de ea,nu de acum.Se transformase din porțelan în fildeș,de la toate loviturile pe care Harry i le dăduse,și din fildeș în oțel,datorită ultimei lovituri pe care i-o dăduse viața.Harry s-a așezat în fața ei.

-Nu o iei pe fiica mea.

Între ei s-a postat Simone.

-Ba chiar o să o ia,Harry.Ai ceva împotrivă?