Colegi de cameră

Coincidență?

Ridic capul și văd un băiat blond cu ochii albaștrii ca marea . Pe buze îi apare un zâmbet imens, îl știam pe tip , era cu acel cret dimineață la mall .

-Mersi ca m-ai prins ...*spus eu stânjenită de situație *

N - Nu puteam lasa o fată așa
frumoasa ca tine sa cada pe podea .
*spune el zambind *și cum te cheamă ?

-Ămmmm. ...*balbaindu-ma* Anna, pe tine ?

N - Niall , încântat de cunoștință .

-La fel .*spun eu zâmbind și dând mana cu el *

L- Hei eu sunt invizibila ?*spune blonda venind din spatele meu *

-Nu *razand* Niall ea e prietena mea Lucy , Lucy el e Niall.

N - Încântată .

L- La fel .

N-Și Anna, ce camera ai ?

-169

N - Interesant *Niall ridica din sprâncene și începe sa rada* eu il privram putin ciudat .Ce se putea afla acolo ?

-Dar cele acolo ?*spun confuza *

N - Vei vedea *facandu-mi cu ochiul* Eu trebuie sa plec , dacă ai nevoie de ceva mă găsești la camera 175 .

- Ok , pa Niall.

N - Pa fetelor.

Niall se îndepărtează de noi și Lucy vine lângă mine . Mă trage de mana pana în fata unei uși pe care era scris cu auriu numărul 201 , camera ei .
Deschide ușa și intram în camera . Era mare și spațioasă . Intr-o parte era un pat plin cu partituri iar pe peretele de lângă erau foarte multe postere cu căntăreți . Lângă pat era o noptiera și o vaza cu lalele iar lângă o poza cu o fata . Mă uit și în cealaltă parte de camera , cea a lui Lucy, era aproape goala .

În scurt timp iese din baie o fata bruneta cu ochii căprui și cu parul mai lung de umeri . Era slaba și înaltă.

D- Tu trebuie sa fi colega mea de camera , Lucy Smith , nu? *spune ea zambindu-i blondei *

L- Da eu sunt . Tu ești ?

D - Danielle, ea cine e ?

L- Ea e Anna , cea mai buna prietena a mea .*zâmbind *

- Mă bucur sa te cunosc Danielle .*dând mana cu ea *

D-Și eu , apropo , în ce camera stai ?

-169 .

D- Ăuu. ..*bosumflata *

L- Ok ! Îmi poate spune cineva ce e în camera aia ?! Doar nu e un vampir care e gata sa o muște , nu?

D- Nu *razand* dar are unele "defecțiuni " ca sa zic așa .

-Nu poate fi chiar așa rău , nu ? Mă voi descurca eu . Mă duc în camera mea sa despachetez. Ne mai vedem , paa .

Ele:- paa.

Ies din camera lor și mă indreptam spre a mea . Danielle părea foarte drăguță . Având în vedere partiturile și postere cu căntăreți cred ca ador muzica , așa cum o fac și eu . Știu ca părinții mei nu m-ar lasa sa i-au ore de canto având în vedere ca steabunica Si-a dedicat toată viața muzicii și a murit din cauza ei , dar ....totuși, de ce ar trebui sa afle ? Nu i-as minti , dar ca nu le-am spune , simplu .

Sunt prea ocupați și oricum , anul trecut am făcut ore de canto pe ascuns și nu au aflat .
Cum am reușit ? Pai ei plecau dimineață și veneau seara târziu , iar eu eram singura toată ziua . Am economisit bani și așa am putut sa merg la canto , iar când mă întrebau unde sunt banii le ziceam ca am fost cu Lucy la mall și nu întrebau mai mult .
Așa voi face și acum. Nu le voi spune ca i-au ore de canto și nu vor avea cum sa afle .
Tata vroia sa urmez calea literaturii așa cum a facut-o și el . Dar eu nu vreau sa ajung ca el ...nu vrea sa îmi neglijez viitoarea familie așa cum o face el acum.
Am ajuns la camera mea . Camera pe care era inscripționat numărul 169 . "69" îmi răsună în minte , ce număr pervers .
Chicotesc și mă apropi de ușa . Inima a început sa-mi bata din ce în ce mai tare și mâinile îmi erau transpirate.
Ce se putea afla în spatele acelei uși ?
O tocilara ? O fata emo ? O psihopata care era gata sa mă tranșeze ?
Apăs pe clanță și intru .
Camera mea era era exact ca cea a lui Lucy și Danielle . Intre cele doua paturi erau niște corpuri suspendate , perfect pentru cărțile mele . În partea stângă era aproape gol , semn ca ăla era patul meu .