Furtună dezlănțuită

10.2K 732 149
                                    


Mi-aş dori să am un buton cu care să opresc timpul în loc. De cele mai multe ori, timpul este duşmanul nostru şi nu ne permite să ne bucurăm atât cât vrem de fiecare clipă petrecută alături de cei dragi. 

Niciodată nu am înțeles lumea din ziua de azi de ce este într-o continuă agitație și se grăbesc să facă tot ce este uman într-un timp cât mai scurt. Nu înțeleg de ce mai târziu, când viața pune amprentă pe ei regretul pune stăpânire pe ei, și nu-și doresc decât să dea timpul înapoi pentru a schimba sau pentru a repara ceea ce ei făcut odinioară în mare grabă.

Aş vrea ca timpul să stea în loc şi să nu fiu nevoită să fotografiez sau să filmez momentul. Suntem în ziua de Crăciun, cu toții la aceeași masă. Pare totul desprins ca din poveşti. Ninsoarea liniștită de afară, bucatele delicioase de pe masă şi persoanele dragi mie. Mă simt desprinsă de lumea reală şi simt că plutesc pe un tărâm magic. Nimic nu e pare ce a fi şi secretele fiecăruia au dispărut ca prin minune.

Îmi simt mâna prinsă de mâna lui Harllow pe sub masă şi îmi întorc capul spre el zâmbind. Arăta răvăşitor pe zi ce trecea şi nici acum nu pot să cred că e al meu, în ciuda divergențelor de a începutul întânirii noastre. Privesc intens licărirea din ochii lui şi mă cutremur la tot tumultul de emoții din corpul meu.

— Iubito, s-a întâmplat ceva?

Neg uşor din cap, fiind incapabilă să rostesc un cuvânt. Îi ofer un zâmbet cald şi îmi stăpânesc cu greu lacrimile din colțul ochilor. Harllow devine brusc serios şi îşi trage scaunul mai aproape de mine.

— Nu vreau să te plângând, îmi şopteşte şi citesc în privirea lui o sinceritate intensă. Nici măcar de fericire nu vreau să îți curgă lacrimi. Vreau să îmi zâmbeşti mereu, Mabel. Promite-mi că orice s-ar întâmpla, nu vei plânge din cauza mea.

Îl sărut pe buze drept răspuns, pentru că nu vreau să promit asta. Simt că trecutul lui Harllow şi tot misterul din jurul lui mă vor face să plâng. Simt că el mă va învăța cu brio ce este durerea şi iubirea în același timp. Era inevitabil asta, numai că îmi doream să amân acel moment. Voiam să mă bucur de câteva clipe de fericire alături de el. Voiam clipe de fericire alături de el pentru a-mi aduce aminte cu drag și nostalgie atunci când el nu va mai fi. 

Îi zâmbesc după ce îmi dezlipesc buzele de ale lui şi îmi întorc atenția către cei de la masă. Mama pare mândră de noi şi o văd zâmbind continuu. Lean pare că şi-a revenit, relația ei cu Dustin fiind mai apropiată. Nu ştiu dacă din cauza spiritului sărbătorii sau chiar şi-au încheiat socotelile. Nu am apucat să vorbesc cu ea, fiind prinse în magia Crăciunului. Aveam să vorbesc cu ea după ce toate astea se vor termina.

Sunt emoționată şi copleşită. Nu pot descrie în cuvinte tot ceea ce simt. Mă întorc iar cu privirea spre Harllow, şi îl surprind râzând. Pentru prima oară de când îl cunosc, Harllow râde şi îmi muşc buza exact capul lui se întoarce spre mine. Râsul îi pieri şi încep să respir greu când cad pradă iar privirii sale agere.

Se ridică de la masă şi mă ia de mână, forțându-mă să merg după el. Le fac semn celorlalți că revenim şi mă las trasă de Harllow care se oprește la capătul scărilor. Felul cum mă privește îmi taie respirația şi îmi transformă instant picioarele în gelatină.

  — Harllow...

  Buzele îmi sunt atacate iar cu aceeași brutalitate şi îmi aşez mâinile peste ale lui care îmi cuprind obrajii. Gem involuntar şi îmi împing trupul mai aproape de el, simțind cum corpul îi vibrează. Mă simt amețită de pe urma sărutului, dar refuz să întrerup. Îi ridic tricoul şi îi mângâi pielea fierbinte de pe abdomen, chiar dacă tremur încontinuu. Harllow  îşi dezlipeşte buzele de ale mele şi îşi sprijină fruntea de umărul meu.

Trișorul Where stories live. Discover now