Cortina A Cazut✔

7. Ma lupt cu morile de vant

Oftez si ma rezem de unul din blaturile bicatariei si ii las sa manance liniștiți. Ers un scaun liber, parca puteam vedea imaginea lui stand si mancand precum un purcelus si razand cu Tae si Kookie. Imi intorc privirea si il fata mea statea Jin, nici nu stiam cand a aparut.
-Esti bine?ma privi ingrijorat.
-Da, doar îngrijorată, oftez.
-Vrei sa iti spun unde este?zambetul ala ma facea sa vomit.
-De ce esti aici? Nu spuneai ca iti place mai mult pe partea cealaltă?oftez iritată.
-Ma bucur ca iti pastrezi cumpatul si ca stii cine iti e aliat.
-Arthur, spune-mi te rog ce ai de spus.
-Beijing, se pare ca a mers sa se intalneasca cu un mafiot ce are legaturi in toata Asia.
-Mersi. Nu o sa ies din casa atunci.
-Intentionat nu ti-am zis de prima dată de posibila intoarcere permanentă, ranji la mine.
-Stii cat ramane in China?
-Cateva zile,se intoarse sa plece. Nalina, iti dau un sfat, nu te impotrivi poftelor altfel o sa se intensifice pana vei ceda. Daca le dai frâu liber acum le vei stăpâni mai tarziu, se intoarse si pleca.
Am inghitit in sec si am privit spre YoonGi, amandoi prinsesem mesajul. Foarte clar ba chiar. Oftez si privesc spre ceilalti pe rand, unii erau mai ingrijorati ca alții,  nu aveam idee ce sa spun sau fac.
-Nalina, spune-ne despre tot ce s-a intamplat.
-Tipul de mai devreme... Nici nu stiu cum sa explic sa sune plauzibil.
-Esti aici desi ai murit, crezi ca trebuie sa sune convingator?YoonGi veni langa mine.
-E o ființă ce are puterea de a ma transforma intr-o persoană asa cum a fost.
-Ai facut un pact cu ala?sari Abi panicată.
-Stiu ca nu am scuza de la asta, dar...
-Nu trebuia sa o faci, nimic pe lumea asta nu merita sa iti vinzi sufletul,ma privi Jin dezamăgit.
-Nu am facut asta pentru Jimin, am facut-o pentru voi toți. Cand va vedeam pe fiecare in parte cum sunteti simteam cum mi se sfasie sufletul de durere.
-Dar...
-V-am considerat mai importanți pentru ca mi-ați fost alaturi precum o familie. Însemnați enorm pentru mine, o persoana care a trait doar cu o mama aproape nepasatoare.
YoonGi statea langa mine, si-a pus o mana in jurul gatului meu si m-a strans in brate. L-am strans la randul meu in brate, avand capul sprijinit de pieptul lui.
-Nali, noi suntem aici orice ar fi si ma bucur pentru orice decizie ai lua atat timp cat te face pe tine fericită, zise Rap Mon care pana acum gandea.
-O sa fim cu totii alatur de tine, sunt o familie, nu?privi Suga pe deasupra capului meu cand m-am intors spre ei.
-Asa e, indiferent cum suntem sau cine suntem, intari Cori.
-Eu trebuie sa o iau din loc, privesc ceasul de pe perete.
-Unde te duci?isi lasa YoonGi capul pe o parte sa ma privească.
-Dupa HaNae , nu o las cu nebunul de Jun.
-Vin cu tine.
-YoonGi, nu are ce sa imi facă. Doar intru in casa si o iau pe HaNae.
-E periculos, vin cu tine.
-Nu o sa stau sa ma cert cu tine, ma intorc spre el. Promit ca ma întorc,  totul o sa fie bine.
Am lasat un sarut pe obrazul lui si am iesit din casa precum o adiere. Intr-o clipita am ajuns si la casa nemernicului si am inceput sa ma uit dupa copil.
-Cine esti?aud pistolul indreptat spre mine.
-Cosmarul tau, ma intorc spre el.
-C-ce esti?
-Cosmarul tau, ranjesc victorios. Unde e HaNae?
-Am dat-o la trafic, posibil sa fie moarta pana acum.
M-am postat in fata lui si i-am strans mâna cu pistolul pana i-au pocnit oasele. I-am pus apoi mana in gât si l-am ridicat, o sa plateasca amarnic pentru asta. L-am trantit de un perete si m-am apropiat incet de el.
-O sa suferi la fel de mult cum am suferit si eu, daca afla cineva ca am fost aici o sa platesti mai scump decat ai crede.
Am plecat si l-am lasat asa. Cand am intrat pe usa nu era decat Jin in bicatarie, auzindu-se muzica din sala lui YoonGi.
-Esti cam prăfuită,  ce s-a intamplat?imi intinse un cutit sa il ajut la tocat.
-HaNae nu era acolo, dar era Jun, privesc tocatorul.
-Atunci unde e?
-A trimis-o la trafic, inchid ochii o secunda apoi simt lama cutitului pe degete. Aish!
-Usurel, ia un prosop ud si imi sterge rana ce disparuse. Trafic? Ce ai facut?
-L-am aruncat intr-un perete si l-am amenintat, ridic din umeri.
-Domnisoara duritate, parca nu trebuia sa stie nimeni ca esti aici, ma ciufuli Jin.
-Macar stiu pe cine chinui daca se afla, rad.
-Nu mai pot lucra asa! YoonGi , m-ai pus doar sa fac exercitii pentru maini la pian. Nu am mai compus sau cantat ceva de boala stie cand. Ce ceapa ai?
-Abi, incerc sa te fac sa ajungi la un alt nivel.
Eu si Jin am lasat legumele acolo si am mers sa vedem ce se petrece. YoonGi statea cu bratele incrucisate in timp ce Abi strangea niste partituri in mână. Nu pareau niciunul bine, nici nu aveam habar ce ar trebui sa facem.
-Abi, hai sa mergem sa bei un ceai de scorțișoară in timp ce vorbim cu calm despre asta, o lua Jin de umeri si o socase afară.
-Gaseste o scuza mai buna, o ti pe exercitii de aproape trei luni. YoonGi, nu poti sa continui sa fi asa.
-Asa cum?
-Te-ai inchis prea mult in tine, cum ai vrea sa te intelegem daca nici macar nu ne lasi?
-Nu las pe nimeni pentru ca nu mai vreau sa fiu ranit. Prefer sa ma priveasca asa, ca pe o scarba decat sa fiu fraierul mereu. Nu ai simtit niciodată asta?
-Nici de cum, a fost crescuta in puf si niciodata nu mi s-a refuzat nimic, spun ironic. YoonGi, cat de greu imi e, cat de ranita sunt, inima mea tot bate, sentimentele si dragostea sunt tot acolo.
-Chiar si asa moarta cum esti poti sa spui asta? Tu nu mai ai ce sa pierzi...