Cortina A Cazut✔

9. Confuzie

-Masa e gata daca vrei sa vii si tu, intra Jin la scurt timp dupa ce an iesit din dus.
-YoonGi mai e suparat?
-A spus ca nu vine la masă, ofta el.
-Ma duc sa vorbesc cu el, ma ridic si vin spre usa.
Am iesit in hol si mi-am indreptat pasii spre stânga, avea camera ceva mai departe de a mea. Cand am batut la usa si el mi-a deschis era doar in boxeri, mi-am ferit imediat privirea si voiam sa plec. M-a prins de mana si m-a tras înăuntru, inchizand usa in urma mea.
-YoonGi, cred ca am spus...
-E in regula, am exagerat.
-Amandoi am exagerat, adaug eu.
-Nalina, ai putea astepta putin sa imi fac un dus?
-S-Sigur, incerc sa privesc doar spre fata lui.
-Sau vrei sa vii cu mine?ranji.
-YoonGi, ridic o spranceana si imi incrucisez bratele.
-Nu e nimic ce nu ai mai vazut, rase si imi ciufuli parul.
-Vreau sa te intreb ceva.
-Spune, deveni serios.
-Ai spus sa nu fac sa para despre el, atunci despre ce vrei sa fie?
-Despre altceva, nu ai venit aici doar pentru el, mai ales cand stiai ca nu o sa poti fi cu el.
-Asa este, dar tot nu inteleg unde bati, ma incrunt la el.
Isi aseza mainile in jurul taliei mele si ma stranse in brate. M-a facut sa imi asez mainile pe pieptul lui dezgolit si sa il privesc in ochi. Se apleca asupra mea si imi sopti, avand buzele peste lobul urechii mele:
-HeRin, ia cat ai nevoie, trebuie sa fi in cea mai buna conditie.
-D-dar tu? Trebuie sa fi si tu bine, spun cu respiratia intretaiata.
Buzele lui se plimbara peste pielea obrazului meu pana ajunsera in dreptul alor mele. Ma simteam amețită si nerabdatoare, dorinta mocnea in mine si incerca sa ma domine. Mi-am presat buzele peste ale lui, bratele mele incolacindu-se in jurul gatului sau. Ma jucam cu parul lui in timp ce buzele noastre se loveau unele de altele in lupta apriga a dominatiei. Curand sarutul devenise ceva mai mult, YoonGi ridicandu-ma si facandu-ma sa imi infasor picioarele in jurul trupului sau. Simteam flacara din interior cum arde cu o intensitate atat de mare ca ar fi putut sa iasa fum prin pori in timp ce mainile lui imi strangeau fesele si facandu-mi respiratia din ce in ce mai grea.
-A fost...am pus un deget peste buzele lui.
-Shh, e prea frumos momentul, il privesc in ochi dupa ce ma lasa jos.
-A fost uimitor, e altfel decat imi aminteam, in sensul bun.
Buzele lui se mai apasa o data peste ale mele si se dadu înapoi. Ma privi pret de cateva secunde si ma trase spre pat.
-Ce vrei sa faci?ma uit curioasa la el.
-Trebuie sa...
-Imi ajunge astazi, nu e nevoie, incerc sa par convingatoare.
-Sigur?
-Da, daca o sa simt nevoia o sa iti spun. Mergi sa faci duş, o sa le spun celorlalti ca vii si tu imediat.
-Nu imi este foame, clatina din cap.
Oftez si ma asez in bratele lui , caut un loc unde nu s-ar fi vazut o muscatura. Imi apas buzele peste acea zona si il musc. Un geamat ii parasi buzele, nu incercase sa il rețină, nici corpul meu nu se mai reținea. Acel sarut fusese parcă un consimtamant, eu avand picioarele asezate de o parte si de alta a lui, pe pat. Se lasa pe spate, mainile lui avand mai usor acces asupra corpului meu, se plimbau pe unde apucau in timp ce eu mi-am retras usor dintii. Mi-am trecut limba peste muscatura , orice urma disparandu-i. YoonGi se rostogoli cu mine si ma privi parca fermecat, incepeam sa înțeleg de unde vine acea atractie.
-YoonGi, stai, oftez dezamăgită.
Ma privi confuz pentru o secunda apoi realiza situatia in sine si se dadu inapoi. Era jenat din cate se observa, la fel eram si eu, dar nu il condamnam.
-Nu e vina ta ci e din cauza naturii mele,oftez si privesc podeaua.
-Ce vrei sa spui?
-Hai sa iti demonstrez practic, asa nu o sa ai cum sa negi. Doua zile nu o sa beau nici macar un strop si ai sa intelegi ce vreau sa spun.
-Daca nu poti rezisti sa nu faci pe martira ca sa demonstrezi ceva, se ridica si merse spre dus. Ne vedem jos.
Cand am iesit din camera lui nu stiam exact ce a fost toata situatia asta. Sarutul acela nu fusese dorinta ce ma impingea atunci cand beam. Imi ating usor buzele si scot un mic icnet in timp ce ma las langa perete. Eram socata si ingrijorata in acelasi timp, cred ca inima mea mereu a stiut adevarul, doar eu am vrut sa cred altceva, sau poate ma insel si acum doar cred ca stiu adevarul? Oricum, sarutul ala... Chiar nu mai stiu ce e real si ce e imaginatia mea. Imi scutur capul si ma ridic de pe podea, simt o mana pe umar si il vad pe Arthur.
-Asculta, stiu ca e greu, dar daca nu te obisnuiesti ca asta e felul tau de viata de acum in colo... Nu stiu ce o sa se intample cu tine,ofta.
-Nu inteleg ceva... De ce esti asa cu mine?
-Pentru ca am fost ca tine candva, aveam aceleasi sentimente fata de o fata... Dar, in final, s-a terminat mai rău.
-Cum adica?
-Stam la povesti cu alta ocazie, trebuie sa ma întorc, lumea asta nu mai e de mult casa mea, se intoarse si plecacinainte sa mai pot spune ceva.
Am oftat prelung si mi-am continuat drumul spre bucatarie. Toti se uitau la mine, probabil aratam ca naiba cu incruntatura aia pe fata. Sarutul lui Suga si vorbele lui Arthur m-au facut mai confuza decat am crezut ca voi fi vreodată.  Nu stiam cu ar trebui sa reactionez sau la ce sa ma gândesc prima dată.