Mai stai

I. Flori de cireș

P R E Z E N T

Aprilie 2018

— Domnule Clark, vă faceți mai mult rău decât bine, venind aici.

— Sincer, chiar nu îmi pasă de părerea dumneavoastră, i-am răspuns nepăsător asistentei în timp ce mergeam pe holul institutului.

— Dar nouă ne pasă de dumneavoastră! a exclamat ea, mărturisirea ei fiind suficientă pentru a mă face să mă rotesc pe călcâie și să mă opresc din mers. Timp de doi ani, a continuat ea cu o oarecare milă în glas, ați venit ca să o vizitați. Zi de zi, i-ați adus flori, cărți și tot soiul de surprize, iar reacția ei a fost mereu aceeași. Ea nu își va reaminti niciodată, este practic ca o legumă.

Nici nu mai puteam să aud ce vorbește în continuare, deoarece modul în care au început să îmi scrâșnească dinții era mult mai zgomotos. Cine se crede această doamnă ca să îmi spună mie ce să fac?

Mi-am îndreptat vârful buchetului de flori înspre ea, dându-i de înțeles că vreau să tacă odată din gură. Aceasta a amuțit într-o clipită, oferindu-mi o privire de iepure speriat care nu mă impresiona absolut deloc.

— Timp de doi ani am venit aici și nu am de gând să mă opresc astăzi. Te deranjează urmele pe care le lasă bocancii mei pe gresie? Nicio problemă! Vin cu mopul data viitoare ca să te scutesc de o grijă!

— Vă autodistrugeți în cel mai oribil mod posibil.

— Ați fost vreodată îndrăgostită?

Întrebarea mea a luat-o total pe nepregătite, teama din ochii ei preschimbându-se într-o urmă de regret. Aceasta a dat dezaprobator din cap.

— Atunci, nu te mai crede în măsură să comentezi!

Acestea fiind zise, mi-am reluat drumul către salonul ei.

Astăzi, draga mea ți-am adus iar flori de cireși, sperând că poate le vei transpune în cuvinte iar.