Mai stai

VII. Curând

Pe la mijlocul scrisorii, aceasta a adormit, probabil de la medicamente. Acum probabil mă uită și pe mine...

Privirea îmi era tot mai încețoșată din cauza lacrimilor, dar am reușit să termin să citesc scrisoarea pe care am decis să o port zilnic cu mine.

— Dacă ai știi cât de multe lucruri m-ai învățat tu în schimb. Ne revedem în curând.

Am sărutat-o pentru ultima oară pe frunte, apoi am părăsit salonul. Aceea a fost ultima zi în care i-am adresat vorbit.

Dimineața următoare, când am vizitat-o pentru a vedea cum se simte m-a întrebat cine sunt, iar eu am preferat să nu îi răspund.

Acum, e veșnic toamnă, iar eu aștept ca ea să se întoarcă. O va face. Trebuie.