PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 14

          Ce bine că îşi aduse o rochie de seară,,se gândi Kate,uitându-se în oglindă şi retuşându-şi machiajul discret.
          Rochia ei de culoarea mov se asorta cu ochii ei albaștri şi îi lăsa umerii goi,bretelele legându-se după gât. Era o rochie în stilul Ginger Rogers,care îi scotea în evidență corpul perfect,iar partea de jos a rochiei,ușor evazată,o făcea să se simtă foarte elegantă.
          Şi totuși astăzi nu se simţea în apele sale. Era atât de nervoasă,că tot corpul îi tremura. Era furioasă pe ea însăşi şi pe reacţia corpului ei la apropierea lui Robert.
          O Doamne,fusese cât pe ce să-i cedeze. Îşi dorise atât de mult să-i simtă mângâierile pe corp,încât nimic altceva nu mai conta. Bine că se oprise la timp,pentru că mai târziu ştia că ar fi regretat.
          Văzuse dorința puternică din ochii lui,dar atât era doar dorinţă şi ea nu ar fi făcut faţă,atunci când el s-ar fi plictisit şi ar fi plecat,aşa cum o mai făcuse o dată,lăsând-o cu inima zdrobită.
          Acum ştia că locul lui nu va putea fi luat de nici un alt bărbat,şi visul ei de a-şi întemeia o familie,de a avea copii nu se va materializa.
          Auzi o bătaie în uşă şi trase adânc aer în piept,încercând să se calmeze,înainte de a-i deschide uşa.
          El arăta superb în costumul negru cu papion,cămaşa lui albă contrastând cu tenul lui bronzat,scoțând şi mai mult în evidență ochii lui,care te duceau cu gândul la imensitatea oceanului. Totul în el emana senzualitate şi putere.
          Kate se gândi că era pierdută. Se rugă în gând să poată fare faţă acestei seri.
          El o privi cu ochi flămânzi,care alunecau încet pe corpul ei,într-un final ajungând şi în ochii ei.
             -Eşti superbă!zise el încet. Kate roşi.
            -Mulţumesc. Şi tu arăţi bine.
          Ajunşi la petrecere,Robert îi înconjură mijlocul cu o mână şi se plimbară printre invitați. Îi făcu cunoștință cu primarul oraşului,cu doi consilieri,cu directorul băncii şi cu câţiva oameni de afaceri mai mult sau mai puțin importanți.
          Unul dintre consilieri veni cu ideea deschiderii unui magazin de mobilă în oraş. Lui Robert îi plăcu ideea şi o susţinu ,dar Kate rămase rezervată. Luni va pleca la Londra şi nu-l va mai vedea niciodată pe Robert.
          Bineînțeles că Robert va trebui să vină la Londra să semneze contractul cu John,dar ea o să se facă nevăzută.
           Robert se duse la bar să-i aducă un pahar de șampanie,iar Kate ieşi pe o  ușă care dădea într-o terasă luminată doar de două lămpi. Aerul rece al seri îi va prinde bine,se gândi ea sprijinindu-se cu capul de o coloană.
            -Ce faci aici? O să îngheţi!zise Robert,dezbrăcându-şi haina costumului şi punându-l pe umerii lui.
          Kate se întoarse cu faţa spre el.
            -Voiam să iau o gură de aer proaspăt,înăuntru e prea multă agitație.
          Robert o atrase încet spre el şi o luă în braţe,lipindu-şi faţa de fruntea ei şi inhalându-i parfumul,care îl zăpăcea. Apoi punându-i o mână sub bărbie îi ridică capul şi se scufundă în ochii ei,lumea înconjurătoare încetând să mai existe pentru ei.
            -Eşti atât de frumoasă,zise el încet,ca să nu rupă vraja. Mă zăpăceşti complet,eşti ca un drog. În timp ce vorbea îi mângâia umerii goi,de pe care alunecase haina lui,niciunul din ei ne fiind conștient de acest lucru. Lasă-mă să te sărut!şopti el la urechea ei.
            -Nu,spuse ea,dar vocea ei nu era decât o șoaptă.
           Buzele lui coborâră peste ale ei,mai întâi ca o adiere,apoi văzând că nu îl respinge,o sărută mai apăsat şi o strânse mai tare la pieptul lui.
           Kate începu să-l sărute şi ea realizând că asta îşi dorea cel mai mult să facă ,înlăturând orice gând raţional din mintea ei,înconjurându-i gâtul.
          Tandru la început,sărutul se transformă într-unul pasional. Buzele lui lunecară mai jos,pe gâtul şi pe umerii ei.
          Într-un final,el îşi ridică capul şi se îndepărtă încet de ea.
            -Îmi pare rău,zise el fără să o privească. Poate că ar trebui să te conduc la hotel.
          Ea încuviință din cap,fără să-i poată răspunde,trupul ei fiind străbătut de emoții puternice.
          Îşi luară la revedere de la gazdele petrecerii,asigirându-i că s-au simţit bine,apoi ieşiră şi aşteptară în linişte să le fie adusă maşina.
          Robert o conduse până în holul hotelului. Fără să o privească,ocolindu -i parcă privirea,spuse repede:
           -Mulţumesc că m-ai însoţit în seara asta,Kate. Sper că te-ai simţit bine. Ne vedem luni. Noapte bună!
          Se răsuci pe călcâie şi plecă fără a-i lăsa posibilitatea să spună ceva.