PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 20

          Kate plecă ultima de la birou,ca de obicei,ea fiind cea care închidea uşa şi seta alarma. Porni spre casă. Nu era departe. Avea un sfert de oră de mers pe jos. De aceea nici nu îşi cumpărase maşină. Când era nevoie,folosea una din din maşinile de serviciu.
          Mergând pe stradă,se gândi că mai trecuse o zi,supravieţuise încă unei zile.
          Erau aproape patru săptămâni de când se întoarse la Londra şi încerca să-şi reia viaţa de unde o lăsase,dar nu prea reuşea. Tot ce făcea:serviciul,ieşirile cu prietenii,totul i se părea fără rost.
          Când John îi spuse azi că Robert îi telefonase,spunându-i că o să vină la Londra săptămâna viitoare,Kate îi spuse lui John că o să-şi ia câteva zile de concediu,să se odihnească. De fapt,ea avea de gând să plece din oraş cât timp Robert va fi aici,şi să evite astfel o întâlnire cu el.
          Ajunsă acasă,îşi aruncă pantofii din picioare şi merse spre bucătărie. Da,asta o să facă! Mâine o să se intereseze ce oferte de vacanţă existau pe piaţă şi să petreacă o săptămână undeva într-o zonă exotică,cu mult soare.
          A doua zi,spre sfârşitul programului de lucru,îşi aminti că nu terminase un proiect pe care îl începuse,şi având în vedere că pleca în concediu,nu voia să îl lase pe John încurcat.
          Programul de lucru se terminase dar ea mai avea nevoie de o j6mătate de oră pentru a termina proiectul.
          John bătu la uşă şi intră venind în spatele ei să vadă ce lucrează şi îi spuse că nu îi plătește ore suplimentare.
          În uşa lăsată întredeschisă se auzi un ciocănit şi ei se treziră faţă în faţă cu Robert.
          John,uşor surprins,îi ieşi în întâmpinare,dând mâna cu el.
          Robert îi spuse că venise la Londra cu câteva zile mai devreme pentru că avea nişte probleme de rezolvat şi că venise să îi invite la cină. Apoi uitându-se spre Kate,cu o privire rece şi încordată,zise:
             -Kate,îmi pare bine să te văd.
             -Domnule Krombers,şi mie îmi pare bine să vă văd.
          John se uită la Robert,apoi se întoarse spre Kate:
             -Ei,ce zici,Kate,mergi să mănânci cu noi?
             -Nu,mulţumesc. Mergeţi voi,eu mai am puţin de lucru şi apoi plec acasă,zise ea reuşind să-şi păstreze cumpătul.
          Robert nu părea încântat de răspuns şi părea că vrea să să mai spună ceva,dar spre uşurarea ei,se opri şi spuse:
             -Noapte bună,Kate!
              -La revedere,domnule Krombers.