Bunicul meu așează ușor șaua pe spatele calului alb , cu coama de 'aur'.
-Bunica ta face prăjituri în bucătărie. Să o asculți și să nu pleci de acasă. Îmi spune bunicul după care pleacă în galop spre pădurea pustie.
Calul alb nici nu se mai zărea în zăpada înaltă. Când vreau să pun piciorul in pragul uși, un sunet ca de nechezat de cal îmi atrage atenția. Ma uit în spatele meu și văd un punctuleț negru. Nu îi bag in seamă crezând că este o mașină.
Intru in camera mea degustând prăjiturile bunicii. Auzind un al doilea nechezat trântesc farfuria cu prăjituri pe pat si mă uit pe geam. Bulina neagra face o tumbă. Nici de data asta nu o bag in seamă.
Continui sa mănânc prajiturile bunicii când , aud un alt nechezat. Enervata de acestea , ies nervoasă din cameră trântind ușa dupa mine. Bunica era in bucătărie continânduși prăjiturile. Mă furișez rapid afară si pornesc înspre bulină.
Dintr-odata bulina cade la pământ. Câțiva fulgi de zăpadă se ridica după care coboară și acoperă bulina.
Grăbesc pasul. Spaima, dar si curiozitatea creșteau în mine. Alerg repede către un copac și mă ascund după el urmărind cu atenție bulina neagră. Se misca...
Mă trag repede lângă copac luând forma lui sperand să nu fiu observată de chestia neagră.
Uitandu-mă mai atent mi se pare că am o vedere , și in acea groapă zaresc un LIPITAN negru. Speriată că acesta a murit de frig , mă apropi încet , dar și rapid. Calul a deschis ușor ochiul și m-a privit. Inima mea înghețase.
Mă așez în genunchi lângă cal și îi pun mâinile pe burtă. Inerc să îl cuprind cu mâinile pentru al încălzi , dar in zadar. Calul nu mai respira...
O lacrimă se scurge de pe obrazul meu pe burta calului. Așez capul pe cal încercând să îmi ascund durerea.
În gândul meu treceau o mie si una de întrebari:
"Cum ar fi putut un cal așa de frumos să moară?" " Cum de a scăpat?" "De ce era atât de ingrijit , să aiba vreun stăpân?"
Ei bine, dacă sunteți curiosi să aflați răspunsurile la toate aceste întrebări , citiți cartea aceasta în continuare! ;)
