Intru în camera mea și îmi fac un duș. Ies din baie și merg în dressing, de unde îmi iau pijamaua pe care am primit-o de la Mickey de Crăciun. Are și el la fel și a fost amuzant să ne vezi pe amândoi defilând cu chestia asta prin casă.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
(Ador poza asta)
Mă așez în pat, unde îmi iau laptopul și încep să mă uit la un film. La scurt timp, vine și Tara lângă mine, și se bagă sub plapumă și se joacă cu șoseta mea. Of, iar are chef de joacă.
Încet-încet, mi se face somn, așa că închid laptopul și o trag pe Tara la mine în brațe și adorm.
- **Perspectiva lui Louis** -
- A adormit, îmi spune Harry și vine lângă mine.
- Uite, știu că o iubești pe Olivia, dar ea are nevoie de o prezență feminină. Nu poate sta toată viața cu voi. Să nu mai zic că nu îi dați exemplu. Trebuie să învețe să fie o doamnă, să se comporte ca o domnișoară. Voi credeți că puteți să îi arătați asta? Vă spun eu, nu!
- Mama! Las-o în pace pe Olivia. Este foarte fericită cu ei.
- Și o să fie și cu mine!
- Mama, are un iubit, o trupă din care face parte, e la olimpiada națională! Tu chiar vrei să îi iei asta?
- E iubit. La vârsta asta nu e iubire, e doar ceva. O să găsească pe altul și în Australia. Trupe de dans găsește și acolo, iar olimpiada o poate da și acolo. Nu se sfârșește lumea.
- Nu! Spun eu hotărât. Olivia a muncit mult să ajungă aici, și nu o să te las să îi destrami totul. E alegerea ei, iar ea a ales să stea cu mine și băieții. Poți să vii să o vezi, dar doar atât.
- Bine, eu o să merg la hotel. Ne vedem mâine dimineața. Poate cine știe, decizia Oliviei se schimbă. Știi, o fată are nevoie de o mamă, iar voi nu puteți să îi dați asta. De 11 ani nu mai are o mamă... Nu ar pierde ocazia asta acum. Spune și iese pe ușă.
- Îmi pare rău... Mama e mai... rea uneori, îmi spune Mike.
- Nu îți face probleme. Îmi fac griji pentru Olivia... Dacă o să aleagă să stea cu ea.
- Nu o să aleagă asta. Vă iubește, și a și ratat-o când a vorbit cu mama lui Mike. Spune Calum, iar eu zâmbesc scurt. Urc și intru în camera Oliviei. O văd cum o strânge pe Tara în brațe. E așa drăguță în pijamaua aia. Mă așez lângă ea, iar la scurt timp, se așază și băieții. Poate asta e singura noapte în care o să o mai văd.
- **Perspectiva Oliviei** -
Aud sunetul enervant al alarmei. Mă întind după telefon să îl închid, dar îmi simt mama pe ceva cald. De lene să îmi deschid ochii, inspectez zona.
Dau de ceva în relief și strâng, până am auzit un strigăt.
- Au, nasul meu! Spune cineva și mă ridic instant.
Mă uit în jurul meu și văd că fiecare colțisor al patului era ocupat de băieți.
- Neața, dar ce căutați voi aici?
- Am vrut să stăm mai mult timp cu tine...
- De ce...?
Îi văd cum se întristează și își lasă capul în jos.
- Unde sunt băieții mei mereu veseli?
Nu spuneau nimic, doar se uitau în jos.
- Ce mama unicornilor aveți? Haideți!
- Olivia... Tu ce alegi?
- Adică?
- Tu ai nevoie de o mamă?
- Ce întrebare e asta, Louis?
- Ai, nu-i așa? Atunci să înțeleg că o să pleci, spune și văd cum o lacrimă se prelinge pe obraz și pică pe parchet.
- Unde să plec? Spun eu confuză.
- Cu mătușa ta, spune Niall la fel de trist.
- Bai! Spun și toți se uită atenți. Ce unicorn v-a lovit în cap! Cine a zis că plec?
- Dar ai nevoie de o mamă... Iar asta o să ai numai dacă mergi cu ea...
- Dar am nevoie și de tatăl meu, cât și de frații mei. Mai mult decât o mamă. Nu vreau să merg cu regina, trebuie să fie o doamnă. Fără supărare, Mike, spun când îi văd cum intră.
- Nu e nimic... Așa e ea.
- Ai auzit, nu-i așa? Îmi spune Louis, iar eu dau aprobator din cap.
- Coborâm să îmi iau apă. În fine, nu vreau să merg cu ea, vreau să rămân cu voi, plus că dacă aș merge cu ea aș fi mai ceva ca la armată.
**Toți au început să râdă.**
- Bun. Acum îmbracă-te, că ai școală.
- Acum, spun și merg în baie, unde îmi fac rutina, apoi aleg să mă îmbrac așa:"
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
(Ținuta făcută de mine)
Cobor și intru în bucătărie, unde îi văd pe toți la masă, inclusiv pe mătușa mea mult iubită...
- Băieții erau fericiți, dar așa-zisa mea mătușă mai avea puțin și mă lăsa cheală.
- Neața, spun și îmi pun un bol cu cereale...
- Se spune bună dimineața, nu sunt de aceeași vârstă cu tine, spune ea, iar eu mă enervez, dar îmi păstrez calmul. Băieții păreau să fie și ei enervați.
- Ai vrea tu să fii tânără ca mine, spun și băieții se abțineau din greu să râdă.
- Ce e cu atitudinea asta, domnișoară?
- Nu am nici o atitudine! Doar am spus că ai vrea tu să mai fii tânără.
Mă uitam la Mike, care și el se abținea din greu să nu râdă.
- Tu ești o needucată.
Băieții se încordaseră, dar eu eram nepăsătoare.
- Poate, sunt și așa. Oricum, nu îmi pasă părerea ta. Poate nu sunt eu chiar atât de educată cum spui tu, dar măcar am un suflet bun și nu aș face armata cu cineva și aș transforma-o într-o marionetă „educată" și sclifosită, spun iar și băieții încep să râdă.
- Adică mă faci sclifosită?
- Cam așa. Acum, băieți, care mă duce la școală?
- Eu! Spune Harry, iar eu îi zâmbesc.
---
Am revenit cu un nou capitol, sper că v-a plăcut, am muncit ceva la el. Vă pup. Bye, minionilor!"
