Fata din vecini

Capitolul 4

Plec nervoasă din fața uşii lui si merg la mine în cameră.

Îmi bag capul în pernă si rămân acolo, până adorm.

Alex povestește:

-Frate, cine era la uşă? Îl întreb pe Christian.

-O fată.

-Ce fată? Întreb.

-Eu de unde vrei să ştiu?

-Si ce voia?

-Să oprim petrecerea pentru că este nouă, bla bla bla.

Deci este tipa care s-a mutat lângă noi.

-Întâmplător, ți-a spus cumva cum o cheamă?

-Dar ce e cu întrebările astea? Ia stai asa! Alex, ori te-ai îndrăgostit de tipa nouă?

-Ce? Eu? Doamne fereşte! Mint.

Sper că mi-a ieşit.

Dacă va afla că îmi place de tipa nouă, va face mişto de mine, si nu vreau să mă las călcat în picioare din cauza unei fete.

Fete sunt peste tot. Iar eu, pot să am ce fată vreau. Deci, până la urmă pot să o am si pe ea.

-Aloo! Pământul către Aleeex! Îşi flutură Chris mâna prin fața ochilor mei.

-Da? Ce spuneai?

-Te-ai îndrăgostit de tipa nouă! Nu?

-Nu.

-Nu mă minți! Se vede pe fața ta!

Îl las să vorbească singur si plec de lângă el.

Christian povestește:

Nu se poate! Alex s-a îndrăgostit de tipa cea nouă!

Este cel mai bun prieten al meu, deci îl voi ajuta, deşi nu îmi stă în fire să ajut oameni, el este prietenul meu, si îl voi ajuta.

-Hei, toată lumea! Petrecerea e gata! Țip ca să mă fac auzit.

-Dar de ce? Este de abia 22:45! Comentează o fată.

-Ascultă, păpușă, e casa mea, nu a ta! Spun si unii încep să chicotească.

Încet, încet, lumea dispare.

Mă fac si eu nevăzut printre oameni si merg la casa fetei noi.

Bat de 2 ori în uşă, dar nu răspunde.

Mai bat de 2 ori, si nimic.

Sun la sonerie si apare... tipa, cu o față groaznic de obosită.

-Hey! Spun.

-Ce vrei? Se răsteşte la mine.

-Am venit să îmi cer scuze pentru mai devreme. Am fost puțin cam nesimțit.

-Bine, si mie îmi pare rău pentru că m-am răstit la tine.

-Păi, bun venit la noi în cartier.

-Mersi. Spune si mă ia în brațe.

-Păăăi, dacă vrei, mâine aş putea să îți prezint împrejurimile.

-Ok.

-Bine, eu plec, noapte bună!

-Mersi, noapte bună!

Plec înapoi acasă si mă gândesc la ziua de mâine. Am un plan excelent!

Emma povestește:

Asta a fost ciudat. A venit să îşi ceară scuze pentru comportamentul său.

Apoi l-am îmbrățișat. Am simtit ceva... ciudat...

Stomacul mi se strângea, si am început să tremur.

Mă duc înapoi în pat, la culcare, pentru că mâine am o "întâlnire" care nu prea e o întâlnire.