Capitolul 10

232 11 6
                                    

Ascultați melodia! Si nu plângeți!

Din perspectiva Emmei:

Las jurnalul deoparte si merg să fac un duş.

Poate apa îmi va curăța toată suferința.

Mă uit în oglindă si arăt dezastruos.

Intru în cabina de duş si dau drumul la apa rece.

Picăturile de apă mi se scurg pe piept, apoi în jos, până se izbesc de podeaua cabinei.

Iau gelul de duş si pun o cantitate mare.

Mă frec de 3 ori, încercând să şterg toate urmele lăsate de Alexender.

Dar parcă îmi sunt întipărite pe piele si în inimă.

Ies din cabina de duş si mă înfăşor într-un prosop.

Intru în camera mea si văd geamul larg deschis, iar pe pat zace o scrisoare si un trandafir roşu sângeriu.

Mă apropii cu paşi mici si inima îmi accelerează în piept când mă gândesc de la cine poate fi scrisoarea.

O iau în mâinile mele mici si o deschid.

"De-ale vieții valuri, de-al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai rămas.
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu,

Simt un fior pe şira spinării. Mă duc si închid geamul.

Îl văd pe Alexender pe partea cealaltă cu ochii roşii, umflați, si cu o urmă de speranță în ochi.

Îmi țin lacrimile în frâu si continui să citesc scrisoarea.

Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.
Şi când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca si când n-ar fi viața-mi, ca si când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?
O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu să le-ascult!"

P.S. Îmi pare foarte rău! Sper că mă poți ierta!

Alexender Pasquarelli

Dau drumul lacrimilor.

Recitesc scrisoarea

"De-ale vieții valuri, de-al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai rămas.
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu,
Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.
Şi când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca si când n-ar fi viața-mi, ca si când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?
O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu să le-ascult!"

P.S. Îmi pare foarte rău! Sper că mă poți ierta!

Alexender Pasquarelli

rogîmi lăsați păreri si idei!

mulțumescîmi citiți cartea!

pup!

Fata din vecini Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum