Dincolo De Bariere

Este logodnica ta,nu?

Merg deja de câteva ore într-o linişte mormântală. Maiestatea sa, care se afla în faţa mea, nu a scos nici un cuvânt de când am pornit de la palat. Nici eu nu am îndrăznit să o fac, mă simt murdară după ce am făcut. Sper să nu se mai repete, prefer să mor spânzurată decât să fiu amanta sa. Sper ca zilele acestea să fie liniştite.

Mi-am aranjat rochia mea veche şi am privit din nou spre geam. I-am restituit rochiile prinţului spunând că nu pot umbla de colo colo îmbrăcată asemenea unei nobile.

Tata a fost foarte trist să afle că voi fi plecată atâta timp. Niciodată nu am fost plecată nici o zi întreaga. Şi Cata şi Cipri şi-au luat rămas bun şi m-au asigurat că nu e nici o problemă că nu voi mai putea merge la tavernă. În vremurile astea sigur vor găsi o tânără să lucreze.

Trăsura s-a oprit semn că am ajuns. M-am ridicat vrând sã ies, dar prinţul mi-a prins incheietura şi mi-a făcut semn să mă aşez din nou.

-Vreau să îţi laşi armele aici. Şi nu poţi menţiona că viaţa mi-e în pericol. Aici voi fi în siguranţă. Te voi prezenta ca pe o prietenă. Înţeles? M-a întrebat, iar eu am aprobat. A ieşit lasandu-ma în ceaţă.

M-am dezmeticit şi am lăsat armele, apoi am ieşit.

Ce pune la cale?

Ne aflăm în pădure, iar în faţa noastră se ridica semeţ un palat. Un peisaj de poveste. Într-un loc atât de ascuns de lume.

O tânără a ieşit în fugă din castel și a sărit la gâtul prinţului râzând. El a strâns-o la pieptul său şi i-a şoptit ceva. Cum sunt la o distanţă mai mare nu pot auzi ce spun.

Probabil e una dintre amantele sale pe care o ţine aici. Cine ar fi zis că ar profita de o asemenea tânără şi că i-ar oferi un palat ca acesta.

În spatele lor a venit şi un bărbat înalt.

-Uite cine a venit! A râs el. Prinţul l-a îmbrăţişat şi pe el. Carlos, ne-ai lipsit! Clarissa mã bate la cap să te chem.A spus el când s-au desprins. Deci Clarissa o cheama. E o tânără scundă, cu pãrul brunet prins în coc. Pe corpul ei mic se mulează o rochie de un albastru deschis. E foarte frumoasă!

-Credeam că nu vei mai veni! L-a certat ea şi si-a înconjurat braţele în jurul lui.

-Îmi pare rău, micuţo! A spus el şi i-a sărutat creştetul . Auzi la el micuţo. Acum că îşi are amanta a şi uitat de mine. Poate ar trebui să plec.

M-am întors pe călcâie mergând spre trăsură.

-Unde pleci? A întrebat prinţul din spatele meu. Mi-am strâns dinţi şi m-am întors spre el forţând un zâmbet.

-Nu voiam să deranjez. Am spus apropiindu-mă. Ea tot era în jurul lui ceea ce mă înfuria. Pe mine azi mă ignorase. Ea mă priveşte curioasă. Toţi sunt întorşi cu faţa la mine.

-Cine e ea? A întrebat amanta sa privindu-mă din cap până în picioare. Nu îmi spune că e cine cred eu. A continuat.

Da, sunt eu, Victoria, gardianul său.

- Greg mi-a povestit ,dar nu credeam să găseşti pe cineva atât de repede. A spus ea, iar prinţul s-a încordat. Probabil nu voia să îşi ingrijoreze amanta, iar Greg probabil e tânărul înalt care i-ar fi spus din greşeală de atac şi de noua Garda.

-Ce spui acolo ,Lissa? A intrebat prinţul.

-Spun că nu credeam că eşti capabil să găseşti o fată atât de repede pe placul regelui. Şi atât de frumoasă! Mi-a zâmbit cu bunătate. E logodnica ta,nu? A spus în final. Am rămas şocată neştiind ce să spun. Ce dracu? E amanta lui de ce e aşa fericită? Probabil e nebună ca el. Şi cum se poate să creadă că eu aş fi logodnica lui?! E strigator la cer!