Dincolo De Bariere

Voi avea mereu grijă de ea

-Aş vrea... Dacă se poate, o învoire azi. Îi spun prinţului, care stă liniştit la biroul său şi soarbe dintr-un pahar cu lichior.

-Anume pentru ce? Mă întreabă fără să mă privească, fiind atent la paharul din mâna lui.

Anume pentru ce, anume pentru ce, dar, mă rog, ce îi pasă lui?

-Pentru a putea onora invitaţia unui prieten drag. Îi răspund şi văd cum, brusc, devine interesante. Îşi întoarce privirea spre mine.

-Unde? Mă întreabă. De ce sunt necesare toate aceste informaţii pentru el?!

-La o serată. Îi răspund simplu.

-Dar nu purtaţi doliu după moartea tatălui dumneavoastră? Sau aţi şi uitat? Mă întreabă răutăcios. Simt cum mâinile încep să îmi tremure, îmi simt picioarele slăbite şi în ochi îmi apar lacrimi. Cum aş putea să uit de tata? L-am iubit enorm pe tata, iar moartea sa mi-a adus durere în suflet. Nu am putut uita nicidecum asta. Nu am să uit niciodată. Am o rană sângerândă, care nu se va închide niciodată, iar el nu face altceva decât să-mi răsicească cuțitul în rană provocându-mi doar durere.

Nu merg la acel bal să mă distrez, ci pentru Gonzalo, dar parese că el nu înţelege asta şi mă acuză le nedrept de ceva ce nu aş putea face. Îmi sprijin o mână de dulapul din partea mea.

Nu mai îmi simt picioarele și simt o înțepătură în spatele capului.

Tata... Tata a fost luat de lângă mine în cel mai crud fel, nu merita această moarte, nu merita oricefel de moarte, merita să trăiască și să își vadă nepoții crescând, să se bucure de anii bătrâneții.

-Cu ce drept îmi spuneţi aceste cuvinte dureroase? Cu ce drept insinuați că nu aș păstra curată memoria tatălui meu? Cu ce drept?! Strâng din dinţi şi îmi închid ochii refuzând să plâng în faţa lui. Preţ de câteva secunde îmi ţin ochii închişi, dar nu i-a trebuit mai mult, căci când îmi deschid ochii el stă în faţa mea. Îmi ridic privirea înlăcrimată ca să îi văd chipul. Ce mai vrea de la mine? Îi înfrunt privirea cu sprâncenele încruntate.

-Nu am vrut să te jignesc. Îmi spune convingător, iar eu aproape pufnesc. Şi ce a vrut atunci? E un ipocrit arogant, care ştie doar să rânească fără motiv. Dacă el e prințul, asta nu îi dă dreptul să mă trateze mizerabil. E doar...e doar un...un...

Nu mai pot să gândesc, căci simt o durere tot mai mare în piept. Îmi așez o mână pe piept. Privirea mi se încețoșază și cad ca secerată, dar brațele sale puternice mă prind. Îmi închid ochii și mă prind disperată de el. Capul mă doare puternic și simt cum cad încet într-un întuneric abisal.

CARLOS POV

O depun atent pe patul moale. E ușoară ca o pană, nici nu am simțit-o în brațele mele. Chipul îi e palid. Ce i-am făcut? Nu voiam să o rănesc sau să o fac să sufere. De ce vrea să meargă cu acel bărbat? Cine e el? Și ce legătură are cu ea?

Nu trebuie să mă mai gândesc ea e cea mai importantă acum.

-Soldat! Strig unul dintre soldații de afară, care intră imediat. O privește pe Victoria, dar nu spune nimic.

-Majestate! Mi se adresează.

-Cheamă de grabă doctorul! Îi ordon.

-Desigur, Măria Ta! Spune și iese rapid.

Trag un scaun aproape de marginea patului. Ea stă întinsă, pare că doarme un somn adânc și liniștit. Are o mică încruntătură între sprâncene. Îi prind mâna rece și i-o sărut ușor apoi i-o țin strâns în mâinile mele. E atât de frumoasă! Doar privind-o sufletul mi se umple de bucurie. Încă îmi amintesc ziua când am întâlnit-o și a luptat vitejește împotriva acelo tâlhari. Pare fragilă, dar e o adevărată luptătoare. Și e foarte inteligentă.

Continui să o privesc până ce ajunge doctorul, care îmi cere să ies, dar refuz vrând să stau cu ea. Din cauza mea a ajuns aici. Îmi cere doar câteva momente, iar eu accept fără să pot face altceva. Ies în hol și mă plimb dintr-un capăt în altul. Oare ce are? E din vina mea? Nu trebuia să îi spun acele lucruri. Sper să fie bine.

Minutele par să fie ore până ce medicul îmi spune că pot intra.

Ea e întinsă în același loc pe spate.

-Ce are? Îl întreb.

-Nu e nimic îngrijorător. Lipsa de hrană și de odihnă i-au provocat această cădere.

Lipsa de hrană? Dar o plătesc bine, are din ce își cumpăra hrană. Iar de odihna, aici nu e atât de solicitată.

Cred că moartea tatălui ei nu îi permite să se îngrijească așa cum trebuie.

-Câteva zile în pat și se va repune pe picioare și desigur, să mănânce mai bine. Mă sfătuiește înainte de a ieși.

-Victoria, Victoria. Gândesc cu voce tare. De ce nu ai grijă de tine?

Mă ingrijorează starea ei, vreau doar să fie bine și sănătoasă. Nu știu ce mi-a venit să mă răstesc la ea, dar nu am vrut niciodatăsă îi fac rău. E doar vina mea, dar dacă nu se întâmpla asta, nu aș fi aflat de problemele ei.

O voi lăsa să se odihnească. Cred că ar trebui să îi schimb hainele ca să poată dormi mai liniștită. Îmi deschid dulapul și scot din el o cămașă albă de a mea. Cum ea e așa mică, îi va fi bună și nu știu de unde aș putea lua o cămașă de dame.

Mă așez pe marginea patului și o cuprind ridicând-o în șezut atent să nu o trezesc. Degetele mele, maestre în desfăcut corsete, îi desfac corsetul cu ușurință. O las pe spate și trag rochia de pe ea lăsându-i corpul dezgolit sub privirea mea. Pare o zeiță cu picioarele lungi și subțiri, șoldurile late, talia îngustă și sânii perfecți rotunzi. Oricâ de mult mi-aș dori să o admir, în cameră e destul de frig și ni vreau să răcească. Îi așez o mână pe spate și o ridic din nou. Îi trag cămașa peste cap și i-o aranjez, apoi o las pe spate și o învelesc. Îi las un sărut pe frunte.

Oftez și mă îndrept spre biroul din colțul camerei. Am câte ceva de rezolvat, dar vreau să stau cu ochii pe ea. Mă așez pe scaun și încep să răsfoies hârtiile.

***

Trec câteva ore și când mă uit pe geam, afară e întuneric. Am coborât să îmi anunț părinții că am niște treburi urgente și că nu voi coborî la cină.

Victoria încă doarme. Biata de ea cred că e foarte obosită.

Îmi scot cizmele și îmbrac alte haine, apoi mă așez atent lângă ea în pat. O îmbrățișez de la spate și mă învelesc și eu cu pătura. Îi sărut umărul.

Mă simt atât de ciudat să o strâng în brațele mele, să îi simt corpul lângă al meu. E o senzație plăcută pe care nu mi-o pot explica.

Voi avea mereu grijă de ea!

N/a
Examenul de capacitate m-a ținut departe de wattpad, dar acum m-a întors gata de treabă. Sper să vă placă!