Ugly

🌸15.

"Și de ce plângeai? De ce ai fugit? Ddd-de ce mă eviți?" S-a bâlbâit, prinzându-mă de mână. M-a așezat pe un scaun, apoi a pus alt scaun lângă mine, pe care s-a așezat el. "Știi cât de ușor e să mituiești paznicul ca să îți dea cheile?" A continuat, fluturându-mi-le în față. "N-o să plecăm de aici până n-o să-mi răspunzi la toate întrebările."

Vorbește prea mult.

"Tu de cât timp ai apărut în peisaj? Nici măcar nu aveam de a face cu tine, și dintr-o dată am probleme și cu tine!" Am spus, punându-mi o mână pe frunte.

"Răspunde-mi." M-a privit serios.

"Cu ce să încep?"

"De ce ai fugit atunci de mine? Ba nu, nu, de cine fugi acum? De ce fugi acum?"

"Eu-eu, nu fug, da?" Am țipat.

"De ce plângeai?" M-a privit cu sprâncenele ridicate.

"Probleme de familie." L-am mințit, imitându-i gestul.

"Ce iubită?"

"Te pierzi printre ele, la cât de multe ai?" I-am răspuns cu o întrebare.

A început să râdă. Eu îl priveam nervoasă. El ia chestia asta în râs?

"Ești prostuță."

"Și tu ești fraier."

A rânjit, fluturând cheia prin fața mea. L-am privit serioasă, în timp ce rânjetul îi dispărea.

"Ce..." A început, dar mi-am dat seama de lucru.

M-am ridicat de pe scaun, privindu-l atentă. Jasmine îl place pe Felix, deci dacă sunt văzută cu el o să...nici nu vreau să-mi imaginez.

Am tras toate jaluzelele și am închis luminile, sub privirea confuză a lui Felix.

"Nu crezi că te cam grăbești?" A rânjit.

L-am privit șocată. E atât de-de...

"Ești un nesimțit!" Am spus, apoi l-am îmbrâncit.

"Nn-nu. Unde e cheia?"

Nu vedeam nimic. Poate că n-a fost o idee așa de bună să rămân cu Felix în cameră. Am deschis lumina, analizând încăperea.

"Perfect, acum dă-mi-o." Și-a întins mâna când a văzut că am găsit cheia. M-am uitat la el, ridicându-mi o sprânceană.

"Chiar ești fraier." Am spus, în timp ce am descuiat ușa.

***