Ugly

🌸20.

M-am trezit, uitându-mă la ceas. Am sărit din pat. Nu pot să cred că am stat toată noaptea ca să scriu în carte. Am început de abia acum, dar sper să aprecieze că este o idee cât de cât originală.

Am uitat ceva?

Am uitat de Joe!

Am sărit din pat, încălțându-mi cizmele și luându-mi geaca. Mi-am aranjat părul, apoi m-am privit în oglindă. M-am uitat îngrozită la cearcănele din jurul ochilor mei, dar am încercat să le ignor și am alergat spre ușă.

Joe stătea pe o bancă, dând cu mâinile prin zăpada de lângâ el. Încă ningea. M-a privit scurt, apoi și-a mutat privirea.

"Îmi pare..." Am început, dar râsul lui Joe m-a întrerupt.

"Nu, mie îmi pare rău. Îmi pare rău că am vrut să îți spun... tot." Îmi evita privirea. Mă evita. "Te-am așteptat 2 ore, Sierra. Nu sunt un copil prost. Crede-mă."

Toată fața lui era roșie și nici nu voiam să îmi imaginez cât mă urăște acum.

"Poate că avea dreptate. Poate că mă folosești." A continuat, privindu-mă ucigător.

"Ce? Nu, nu aș face asta niciodată. Doar, doar, am avut mult de scris. Nici măcar nu mi-am început nenorocitul de proiect, n-am nici măcar un prieten și simt cum ceasul vieții mele ticăie. Ș-și  doar ce m-am apucat să scriu, am stat toată noaptea trează și am adormit pentru câteva ore. Sunt groazincă, nu pot să fac nimic. Dacă aș fi..." Am spus rapid, dar m-am oprit ca să respir. Nici nu mi-am dat seama când am început să plâng, dar lacrimile au înghețat deja pe obrajii mei. De fapt, aș fi vrut să înghețe.

"Cine vrei să fii, Sierra?" M-a întrebat Joe, dând dezaprobator din cap. "Ești... Sierra. Ce vrei mai mult de atât?"

M-am uitat la el, simțindu-mă ca într-un clișeu. Gura mea s-a deschis de uimire. Era mai mult de un adolescent plin de nevoie de atenție. Era Joe.

"Trebuie să îți povestesc tot. Dar înainte de asta, trebuie să-ți spun mai spum ceva..." M-a atenționat, ascunzându-și zâmbetul. "Ești îmbrăcată în pijamale."

***