Poveste fără început

11. Viața merge înainte

          Ambiția are un rol inportant în tot ce vrei să faci mai departe. Spune-mi de câte ori te-ai uitat în trecutul tău şi ai plecat capul? De câte ori ai simțit că eşti invadat de el şi că te afectează? Vreodată ai îndrăznit să zâmbeşti la tot ce a fost, vreodată te-ai gândit că o decizie pe care o vedeai ca fiind rea, a fost cea care te-a ajutat să ajungi unde eşti? Simți fericire, ce mai contează?

         Într-adevăr, viața e nedreaptă într-o oarecare măsură şi tare îți vine să-i mai spui două-trei vorbe, dar să mai ştii ceva, e viața ta. Nimeni, dar absolut nimeni, nu poate veni s-o schimbe. Tu eşti principatul vinovat pentru toate deciziile cât şi pentru urmările lor. Ce te-mpiedică să mai priveşti o dată reflecția din oglindă şi să zâmbeşti?

          Nu face greşeala mea, de a lăsa totul la voia întâmplării. Ce am realizat eu când am plecat? Că am făcut fericiți aşa mulți oameni. Că le-am hrănit orgoliile cu supărările mele. Ce văd acum? Că-şi mai aduc rare ori aminte de mine şi țin morțiş să se arate îndurerați, când nici măcar nu le pasă. Până şi pe el erau să-l prindă cu minciunile astea.

          — Haide, Zeg, nu mai fi trist. A fost alegerea ei, tu nu eşti vinovat, începuse blonda pe un ton pițigăiat.

          — Şi cum vrei s-o uit?

          — Gândeşte-te doar că acum e fericită.

          — Dispari Tiffany! Cum să fie fericită? A plecat din cauza mea, iar oricât de mult nega, şi nu voi fi egoist acum, eu eram motivul zâmbetelor sale. Noi eram, accentuează fiecare cuvânt.

          — De unde ştii asta?

          Blonda prinsese un aer sigur şi uşor superior.

          — Pentru că ea era motivul fericirii mele şi m-a făcut să simt asta.

          Doare atât de tare să-mi aduc aminte de acele cuvinte, pe care le ascultam ascunsă de el. Nici acum nu aş avea curajul să-l privesc în ochi. Numai când ne priveşte pozele plânge în continuu, nu ai idee ce mi-aş dori să-i sar în spate şi să-i spun că m-am întors, dar nu se poate. Vezi? Am făcut o alegere cu privire la viața mea. Şi ce s-a întâmplat? Am distrus oameni. Oamenii pe care îi iubeam.

          Acum, vreau să te mai gândeşti măcar două minute la viața ta şi la ce-ți doreşti de la ea... Ai făcut-o? Bun. De ce să mai dai atenție celor din jurul tău, când există oameni care te vor fericită. Clădeşte-ți viitorul, nu moartea. La ce te-ar ajuta ea? Numai regrete îți lasă în urmă, trăieşte viața cât mai poți şi nu da atenție celor din jur. Lasă-i să te arate cu degetul în semn batjocoritor acum, căci tot ei vor fi cei care-ți vor cere ajutorul mai târziu. Nu prea cred în soartă sau în karma, însă am văzut că, totuşi, face ravagii printre oamenii nedrepți. Şi până la urmă care mândrie să fie mai mare, decât să ştii că ai reuşit şi că poți privi în trecut cu zâmbetul pe buze?

          Cuvintele astea sunt spusese de o fată care a renunțat, dar eu nu regret, ci îmi accept pedeapsa de a realiza toate şansele pe care le aveam spre o viață mai bună. Acum ți le povestesc ție, poate te pot ajuta sau nu. Simt că trebuie să mă eliberez de întreaga presiune strânsă stând singuratică şi privind viața în ansamblu.

          — Care au fost paşii pe care i-ai urmat pentru a te vindeca?

          — Am început să am încredere în mine, cu toate astea am avut impresia că fix atunci aveam parte de vorbe şi oameni care o scădeau, dar nu m-am dat bătută. Am tratat totul docilă şi cu răbdare. După asta, lupta a continuat în ceea ce priveşte afirmarea şi vorbitul în public sub aşa multe priviri. Practic viața mea nu a avut parte de schimbări majore, ci a deprins anumite caltități, care nu ar trebui să lipsească din ea.

          — Ce s-a întâmplat cu toți acei oameni?

          — Nu am idee, dar sper să fie fericiți.

          — Chiar îți doreşti asta?

          — Normal, niciodată nu le-am vrut răul. Iar dacă am vrut ceva pentru ei, era acelaşi lucru pe care ei îi voiau pentru mine.

          Chestia asta chiar a funcționat, nu urăsc pe nimeni. De aici am putut vedea cum fiecare s-a înecat în propriul venin şi a avut parte de pierderi. De multe ori se întrebau ce au făcut să merite acele necazuri.

          Viața merge mai înainte şi asta numai dacă tu ştii ce drum vrei să proiectezi mai departe. Aşa că spune-mi, vei lua în seamă distrugerea ori un viitor unde fericirea depinde de alegerile şi ambiția ta?