S-a întâmplat vreodată să speri ca un lucru să nu se întâmple, iar peste puțin timp el are loc şi te simți jos? E puțin dureros, dar ,,sănătos". Pare ciudat, asta dintr-o perspectivă a celui care încă speră. De cele mai multe ori, această speranță apare în privința unei persoane pe care o vrei în continuare alăuri de tine. Speri şi aştepți, uiți, continui, apoi primeşti vestea. Dar ştii ce e cel mai bine? Timpul e un bun vindecător, aşa că vei simți câteva înțepăuri după primeşti vestea şi îți vei reveni. Desigur, ca timpul să te ajute, şi tu trebuie să treci peste.
Acum stau şi mă întreb, de ce suferim după cineva care te-a lăsat în spate, care râde în timp ce tu plângi, care iese în lume în timp ce tu simți că pereții propriei camere se apropie? E paradoxală speranța aceasta, că acea persoană s-ar mai întoarce. E un drum drept, în care vei întâlni oameni mai buni şi vei uita.
Cred că dacă psiholoaga la care m-au dus părinții m-ar auzi, cel mai probabil nu şi-ar putea da seama cine e pacientul dintre noi două. Poate că în tinerețea a vindecat mulți oameni — după cum se tot mândrea la şedințe — , dar a rămas doar o umbră asupra ei. Asta dacă acei oameni nu au fost ca mine, ca tine şi s-au vindecat singuri.
— Uite, pe acest domn eu l-am ajutat să înfrângă traumele la care era supus în copilărie, începu din nou să se mândrească, ținând ziarul în mâini.
— Sunteți sigură? întreb şi privesc în josul paginii.
— De ce spui asta? Doar apare pe prima pagină a ziarului.
— Da, pentru că a luat o supradoză noaptea trecută, continui şi bătrâna închide automat subiectul, ascunzând ziarul sub restul foilor de pe biroul său.
Nu vei reuşi să înfrângi trecutul, dar ai putea să-l accepți. Aşa cum e el, bun sau rău, e al tău. Îl poți compara cu un animal de companie, mereu se află în urma ta, îți atrage atenția lătrând şi se joacă cu tine. Doar pentru că, în timp, nu a mai arătat la fel de frumos, ori ti nu l-ai acceptat, nu înseamnă că trebuie să renunți la el. Întoarce-te şi înfrumusețează-l. Poți s-o faci, cine te opreşte din asta?
Nu vei reuşi să uiți oameni, odată ce i-ai acceptat în viața ta, înseamnă că totuşi avea ceva de care şi tu aveai nevoie. Nu vorbim de lucruri materiale, ci strict spirituale. Te ajutau pe tine şi pe sufletul tău, la un moment dat au simțit că trebuie să pleci şi asta au şi făcut. Ai rămas cu o gaură mare în suflet, dar trebuie asta să te oprească? În fiecare vei găsi ceva special şi, poate, tu ai fost cândva important pentru cineva, dar ai plecat.
Nu vei reuşi să-ți schimbi viața aşteptând. Dacă vrei ceva, munceşte pentru el şi fă-o cu sufletul nu doar cu mintea. Vizează-ți timpul, fii fericit şi cu singurătatea, înlatură toată pietricele care te-mpiedică să ridici adevărații ,,bolovani".
Nu vei reuşi.
Dar vrei să mai ştii ceva? Vei reuşi să fii un om. Nu te schimba niciodată, dacă acea schimbare provoacă rău, mai ales, nu te schimba pentru oameni. Poate fi ca ruleta rusească, o să te tot schimbi şi îți va fi bine, dar va veni momentul în care glonuțul îți va lăsă o gaură în piept, iar totul o să doară. Fii ceea ce-ți doreşti, fără a te supune răutății celorlalți. Tu poți s-o faci, tu mai ai o şansă.
— Shay, cum de poți sta calmă? Cum de nu ai dus la capăt ce voiai să faci la pod?
— Pur şi simplu mă chinui să privesc înainte. Nu sunt vindecată deplin, dar asta nu mă-mpiedică să gândesc pozitiv într-un procent mic.
— De ce nu-mi răspunzi la a doua întrebare?
Strâng din buze, simțindu-mi inima cum bate mai tare. Îl trag de mână în fața unui magazin de pantofi. Priveşte încurcat, apoi mă aținteşte:
— Pantofii te-au împiedicat? râde şi analizează o pereche de sandale negre.
Îmi dau ochii peste cap şi înghit în sec.
— Dacă erau bocanci sau tenişi, puteam negocia, dar nu sunt.
— Atunci?
— Priveşte mai bine.
Îndreptă capul, adoptând o postură serioasă. Trec câteva momente în care stă atent, iar la un moment dat pieptul i se opreşte din a se mai ridica. Mă poziționez în spatele său.
— Singurul motiv pentru care nu am renunțat, continui, într-o manieră mult prea nespecifică mie şi privesc cele două reflexii proiectate în geamul magazinului de pantofi.
Ne agățăm de oameni şi le dăm drumul când e vorba de o luptă mult prea puternică. La mijloc nu intervine orgoliul de a învinge singur, ci dorința de a-i ține în siguranță pe restul.
К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.
- Mulțumesc, Lena_Pasquarelli! Am tot uitat să pun coperta în carte. :))
