Obsesia anonimului

Ziua 23 II

15:00

Mă plimb de colo colo prin parc . Bântuiam fiecare alee de 10 mii de ori . Deja mă plictiseam . Dar nu contează . Toată viața mea este plictisitoare . Îmi iau o înghețată și mă așez la umbra unui copac . Totul bine și frumos până când o înghețată de vanilie îmi cade în cap .

Ryu : Ce dra.....

Yamy : Scuze , scuze ! Vina mea .

A sărit din copac și m-a ajutat să mă curâț . Era foarte speriată .

Ryu : Ești bine ? Pari cam agitată .

Yamy : Mă îngrijorează ceva , dar nu e mare lucru .

Ryu : Mie îmi poți spune orice . Doar suntem prietene .

Yamy : Bine . Nu știu de ce , dar mi se zbate ochiul drept . Și asta se întâmplă doar când o să apară o problemă . Și cred că vei pății ceva . Și nu vreau să mă bată sau să mor .

Ryu : Dar cine te-ar bate ?

Yamy : Șefu meu . Anonimul tău .

Ryu : Lasă că vorbesc eu cu el .

Yamy : Chiar ai face asta pentru mine .

Ryu : Normal că da .

M-am ridicat și am luat-o în brațe . Chiar avea nevoie de așa ceva .

Ryu : Acum , dacă mă scuzi aș vrea să mă plimb puțin singură .

Yamy : Ok . Dar să ai grijă de tine . Te rog .

Ryu : Am să am .

A sărit în copac și s-a uitat la mine și eu la ea .

Yamy : Și să nu uiți că mereu voi sta cu ochii pe tine . Unde ești tu sunt și eu.

Ryu : Mersi .

Mi-a zambit și am început să mă plimb . Până la ur.ă este destul de ciudat ca cineva dă te urmărească non-stop .