Obsesia anonimului

Ziua 37

Marți , 19:40 .

Eram în pat cu ursul în brațe . Ce repede a trecut ziua asta . La școală am luat note destul de bune . Cred că am să dorm mai repede . Dar sunt întreruptă de o persoană care stă pe geam .

Ryu : Ce faci aici ?

Anonim : Am venit să stau cu tine .

Ryu : Cu masca ta . Ca de obicei .

Anonim : Și când sunt fără mască nu îți dai seama că sunt eu .

Ryu : Te-am văzut fără mască ?

Anonim : Da .

Ryu : Când ?

Anonim : Mereu .

Ryu : Ești ciudat .

Nu ai zis nimic si ai venit langă mine în pat . Ai pus ursul de oparte și m-ai pus peste tine .

Anonim : Iubirea mea .

Ryu : Dar stăteam bine cu ursulețul .

Anonim : Lasă că acum stai mai bine cu mine .

Ryu : Poate .

M-ai sărutat scurt apoi ți-ai pus telefonul pe noptiera de lângă pat . Asta era ocazia mea . Puteam să aflu cine ești .

Mi-am pus capul pe umărul tău . Nu cred că ai suspectat nimic deoarece m-ai îmbrățișat strâns . Nu erai atent deloc așa că ți-am luat telefonul . Dar aveai parolă . L-am ascuns sub perină și voi rezolva problema mai târziu .

Anonim : Știu că ai cluat telefonul .

Ryu : Nu ți-l dau .

Anonim : Nici nu îl vreau .

Ryu : De ce ?

Anonim : Nu o să găsești nimic pe el .

Ryu : De ce nu ?

Anonim : Pentru că ....

Nu ai terminat ce aveai de spus că soneria ușii ne întrerupe . Te-ai dat jos repede din pat și ai sărit pe geam .

Anonim : Ne mai vedem pui.

Ryu : Pa .

Am coborât până când am ajuns în fața ușii . O deschid șii ...