(nu) Sunt nebuna

Capitolul 3

  Linsitea devenea din ce in ce mai apasatoare. Ochii lui Victor erau atintiti in ai mei studiosi si calzi. Disimula atat de bine calmul, desi pulsul nu era in stare sa si-l reguleze asa cum  facuse si cu respiratia. Vena din stanga fruntii deveni proeminenta, iar ochii incepura sa ii tradeze dorintele.

Da, daca va intrebati, aceea a fost atractie la prima vedere.

  Mi-am apropiat buzele de ale lui cu un aer inocent, simtindu-ma, paradoxal, extrem de pasionala.

- Ai ochi frumosi. zise el deodata, distrugand magia momentului.

Afurisitul!

-Mersi, cred. am vociferat fastacita.

-Pot sa te intreb ceva, Ivonne? schimba el subiectul, dandu-si in treacat o suvita carliontata dupa ureche.

-Da. am zis absenta, marind distanta dintre noi.

-De ce esti asa de slaba?

M-am uitat stupefiata la chipul sau.. Cum adica slaba cand avea atata grasime pe mine? Inebunise?

-Nu sunt slaba. am vociferat agitata.

-Bine, bine. a zis el repede, aruncandu-mi o privire neincrezatoare. Nu e treaba mea.  Oricum, haide sa iesim de aici mai repede, sa nu dam de banuit. Pun pariu ca deja ma cauta familia mea.

-Ai dreptate. Tu primul.

-In niciun caz! Trebuie sa ma asigur ca iesi si tu. Apropo, prietenul tau te cauta.

-Mersi ca mi-ai spus deabea acum, geniule! m-am rastit mai mult in joaca decat in serios, lovindu-l in umar.

-Cu placere. a fost tot ce a spus el, inainte sa ma impinga incurajator pe usa.

-Nenoro-

Inainte sa continui ce aveam de spus m-am trezit azvarlita in bratele unui necunoscut... Ah, nu, era doar iubitul meu al carui miros intepator nu ma mai interesa de cand l-am descoperit pe cel al lui Victor. Pana la urma... Cine nu adora scortisoara combinata cu ciocolata amaruie in locul unui  iz mentolat de la un deodorant Adidas?

-Oh, hei, aici erai frumoaso!zise el, punandu-si mainile slinoase pe capul meu.

-Ai inceput deja cu lingusitul? i-am zis plictisita, scuturandu-mi hainele de scame inexistente cu scopul de a inlatura degetele lui din buclele mele.

  Facu o grimasa ciudata care oscila intre amuzament si ofticare.

-Ireen, ce e cu tine?

Imi zambi pacifist, desi stiam ca inauntrul lui nu ii picase prea bine fraza ma acida. Nici ca imi pasa.

-Nimic, nimic, simt doar nevoia sa fiu sincera in seara asta.

-.... si nepoliticoasa! ma completa el, rostind vorbele printre dinti cu zambetul fals inca afisat pe chipul de marlan.

  Facea uneori cu mana sau ii saluta pe invitati, fericit ca erau oameni carora le placeau fotbalul la fel de mult cum ii placea  si lui.

  M-am departat de el atunci cand s-a intalnit cu un anume om de afaceri, incepandu-si discursul legat de femeile care nu inteleg si nu suporta sporturile pe care barbatii le adora. Incerca sa gaseasca o justificare pentru insulta de mai devreme care fusese auzita de majoritatea oamenilor, punandu-ma pe mine intr-o lumina proasta.

  Suparata, am deci  ca cel mai inteligent ar fi sa raman deoparte. As fi vrut sa il iau la bataie sau il fac de rusine, dar cum am mai spus, am stat deoparte, timp in care i-am analizat trasaturile. Avea parul taiat scurt, nu chiar periuta dar pe aproape, era inalt si muschiulos, dar zambetul tamp de pe chipul frumos ii denota toata prostimea. Era imbracat cu un sacou si pantaloni de stofa visinie-inchis, iar pe dedesubt un tricou sur.

  De ce nu remarcasem pana acum cat de urata era vestimentatia sa?

  Am dat din umeri, luand un pahar de sampanie. Eram prea plictisita si indiferenta ca sa ma mai gandesc la nenorocitul caruia i-am oferit sansa de a fi mai mult decat prieteni. Mare greseala.

Am zambit catorva oameni care m-au salutat politicos, indreptandu-ma spre iesire.

  Am deschis usa, lasand ca aerul rece sa imi invaluie pielea care prinsese din mirosul mentolat.

  Mirosul ploii imi gadila narile dilatate de ofticare. Da, eram ofticata de orbirea mea la capitolul caracterului urat al iubitului meu. Cine puta crede ca o femeie atat de observativa ca mine nu a sesizat aroganta si stima lui pentru el insusi atat de exagerata? Oare si fi foat ochii lui negrii, pielea matasoasa sau buzele incredibil de delicioase? Nu cred. Probabil diplomatia sa a fost cea care mi-a creeat falsa impresie ca era un om de calitate.

  M-am plimbat prin parculetul umplut cu flori si ornamente precum fantani arteziene sau pitici de gradina in forma de ingeri.

Ma simteam obosita dupa convorbirea cu Victor si disputa cu... fostul... Asa ca am decis ca nu riscam prea tare daca ma lasam in iarba moale sa ma odihnesc cateva clipe. Oricum toți erau inauntru.

Am simtit pamantul moale sub talpile mele goale, descatusate din stransoarea pantofilor stiletto.

  Mirosul dulceag al ierbii imi potoli bataile inimii. Papadiile imi gadilau fata, in timp ce florile frumos mirositoare - narile.

   Ciripitul pasarilor melancolic imi ajungea direct la inima. Unele frunze paraseau copacii verzi, aterizand pe langa mine. M-am uitat in sus la norii albi, pufosi, neputandu-mi scoate din minte acel sentiment ciudat. Parca mi se schimbas cu totul perspectiva asupra vietii mele.

   Urechile mele auzeau doar sunetul naturii, ochii vedeau doar culorile usor sterse ale peisajului iar nasul mirosea numai balsamul imbatator al ierbii si pamantului umed.

  - Te superi daca ma alatur? se auzi o voce groasa.

  Nu mi-am intors privirea spre necunosct de frica sa nu rup legatura cu natura. M-am rezumat la a da  usor din cap in semn ca nu, privind in continuare albastrimea cerului dincolo de albeata norilor.

  Un alt miros, nu de scortisoara combinata cu ciocolata, nu de mentol, ci de cocos mi-a acaparat toata atentia. Rupsesem involuntar legatura cu orice tinea de mediu, toata fiind destinata necunoscutului care se aseza in fund langa mine, privind  o frunza pe jumatate uscata.

  Mi-am mutat usor ochii de la conversii lui gri, la pantalonii de un verde spalacit, apoi la bluza simpla sura ca ma apoi sa ajung la fata. Un chiot surprins mi-a scapat printre buzele inclestate de concentrare.

  Doamne sfinte Sisoe, tipul asta arata incredibil!

  Ochii lui gri-cenusii m-au fixat confuzi, moment in care am ratat o bataie a inimii.

  Ma simteam aiurea ca tocmai ii aratasem cat de impresionata de fizicul lui eram, asa ca am continuat holbatul la irisii lui dorindu-mi din tot sufletul sa aflu ca aveam doar vedenii.