(nu) Sunt nebuna

Capitolul 4

Sprancele sale se ridicasera intrebatoare. Mii de fiori imi strabatura corpul, insa nu le-am dat imporanta. Eram in stare sa imi controlez emotiile. Si totusi, un nod mic, aproape inexistent, imi ocupa o parte din gatlej.

-E totul in regula? ma intreba el.

-Da, da, doar ca imi pari cunoscut!

Hah, e adevarat ca nu e bine sa minti, dar  va fi mereu sanatos.

-Sa inteleg ca si tie iti place natura? l-am intrebat bucuroasa sa vad ca am reusit sa ies din rahat.

-Asta si fetele frumoase!

   Am simtit cum usor-usor obrajii mi s-au infierbantat, dar nu am dat importanta rosetii, sperand din tot sufletul ca nici el sa nu fi dat atentie reactiei corpului meu.

I-am analizat mai bine tenul masliniu, descoperind pe el o mica cicatrice. Imi venea sa il intreb de ea, dar am preferat sa nu. Nici macar nu ii cunosteam numele.

  Mi-a zambit atotstiutor, de parca imi citise gandurile in tot acest timp.
 
  Mi-am controlat, sau am incercat sa imi controlez tremurul, dar nu am reusit, iar tipul din fata mea a sesizat asta aproape instantaneu.

-Ti-e frig? Lasa-ma sa te ajut cu asta!

Si-a scos jacheta cu imprimeu de camuflaj. Am incecat sa i-o iau din maini, dar acesta a tras-o inapoi, zicand:

-Lasa-ma sa fiu un gentleman pana la capat!

  M-am uitat la el pret de o clipa, culegand din ochii lui cate o licarire stranie. Pana la urma am incuviintat invinsa, lasandu-ma prada mainilor sale calde asezate peste geaca militareasca prea mare pentru corpul meu.

  S-a incruntat putin atunci cand mi-a văzut bratele mai bine, dar nu a zis nimic.

-Iar numele tau este...?

-Robin. Robin Widson. Al tau?

-Ivonne Walker. am spus, castigandu-i o privire umita.

-Ahm, acea Ivonne Walker? Fata lui Sandra Walker si Dan Walker?

-Da. i-am raspuns simplu, dand din umeri.

  O incruntatura fina i-a traverdat chipul bland.

-Pai parintii mei sunt motivul pentru care toasteaza astazi aici, si acum.

  L-am privit direct in sferele cenusii  rezistand tentatiei de a-i complimenta ochii. Nu, Ivonne, nimeni nu ar face asta daca l-ar considera un amic.

  Nu-i asa?

- Da? Tare, n-am ce zice! i-am spus incercand sa par detasata.

Pe naiba, stateam ca pe ace!

Mi-a zambit jovial, si ridicandu-se in picioare, mi-a intins mana, zicandu-mi:

-Haide, Ivonne. Trebuie sa plecam, parintii nostrii sigur ne cauta.

  Am dat aprobator don cap, cautandu-mi papucii prin iarba.

-Cauti astia? a intrebat amuzat, rotindu-si printre degete curelele subtiri si elegante ale pantofilor stiletto.

-Mersi...

- Oh, slava cerului! vocifera mama mea atunci cand ma zari intrand pe usa. Te-am cautat peste tot, scumpo!

-Se pare ca ai uitat de gradina. am apostrofat-o plictisita, simtind mirosul de cocos inca prezent in spatele meu.

Respiratia calda a lui Robin imi lovea ceafa cu o viteza cumplita. Fioriii imi cuprindeau corpul stors de emotii. La naiba, la naiba, la naiba, stiam eu ca ziua asta avea sa iasa rau! Trebuia sa stau in banca mea de la bun inceput, dar am facut pe desteapta si am pus ochii pe doi baieti in aceeasi zi.... Iar Keanu, iubitul meu actual, sa-l ia si pe el naiba! Macar astazi am invatat o lectie: nu trebuie sa ma iau imediat dupa aspect. Si cand ma gandesc ca toata impresia mea legata de fustangiul acela era alcatuita numai din prejudecati infaptuite la prima vedere, mi se face scarba si de mine, si de el.

Mama disimula o fata exagerat de suparata, aidoma unui personaj dintr-un afurisit desen animat.

-Mama, daca nu te superi, eu voi merge in camera mea.

-Sigur, scumpo.

  Am reusit sa fac o grimasa destul de sugestiva atunci cand a rostit cuvantul "scumpo".

  Bun, acum trebuie sa scap de privirea insistenta a lui Keanu si prezenta lui Robin. Presimt ca daca se mai baga si nesuferitul sexy supranumit si "Victor" o sa fac atac de cord.