Suspin în noapte,
rece și pierdută;
Inima mi-e rănită,
sufletul vrea să scrie.
Privesc...
Pe cer puzderie de stele,
ce plutesc în jurul lunii-ncetosate,
care cu a ei raze argintii dezmiardă
pământul.
Respir...Te simt pe tine,
în fiecare gura de aer pe care o iau egoist,
dar tu îmi îneci sufletul în lacrimile
ochilor mei care te visează; un vis distrugător,
și imi iei sufletul răzbunător.
Respir...Te ating în focul veșnic al iubirii parcă aievea,
dar tu mă mângâi și-mi mistui sufletul,
îmi arzi sentimentele precum țigările fumate scriind cu ele praf pe hartie;
apoi,..., te stingi, rupând bucăți din inima mea.
Sufletul meu nu te mai simte,
Se-ntristează fără prezența ta și plânge,
se scufunda în lacrimile care inundă sufletul la nesfârșit, but don't worry,
you are the only piece of shit.
Inima pompează sângele, nebun,
poate după tine,
pătându-mi sufletul cu lacrimi și sânge în a iubirii nume.
Acum te simt doar un fior pe spate,
ce-mi tulbura gândurile toate,
Acum te simt parfumul din nopțile de cicoare,
Și te simt și în cafea...
căci n-am cautat iubirea cea de veci,
ne-am înecat în ea,
ajungând doua suflete seci.
YOU ARE READING
Abisul ochilor verzui
Poetry~A fi sau a nu fi~ A nu fi..., raspunzi tu, cel care te stingi ca mucul de tigara in palmele unui pitic din tegumente albastre si monoxid de viata. A nu fi...nu imi aduc aminte nebunie A nu fi palpabil cu trup si artere . Copertă realizată de @Moonl...
