Ți-am atins corpul fragil,
Ți-am sărutat buzele subtil,
Ți-am supt sângele tiptil,
C-o placere de copil.
Ți-am simțit a ta suflare,
Rece ca-n a gheții hotare.
Ti-am mângâiat ai tai obraji,
Fini, pătați de urme roșii.
Ți-am privit ochii, verzuii,
Pierduți în vise, si-n iubire,
Au clipit si mi-au umplut sufletul de-o dulce fericire.
Ti-am ars sufletul, iubito
Ți-am înecat ochii în lacrimi amare,
Ți-am otravit inima cu spini,
Pătându-ți sufletul cu lacrimi reci și sânge cald de trandafiri.
Ți-am lăsat amintirile dulci cu vorbe seci ale tristeții. ..
Ti-am lăsat ție iubirea și acum sunt pustiit,
Încercând sa te găsesc în luna, în stele și în soare,
unde ești?
In a durerii cicoare, pierduta,
când nopțile-s amare.
Ti-am luat inima si ti-am dat-o pe a mea,
dar în mintea negricioasa,
în suflet te aveam pe tine,
în aerul meu te simțeam nemurire,
în pulsul inimi ce nu mai e te resimțiteam, iubire....
Întunericul a pus stăpânire pe sufletul meu firav,
Nu pot sa te mai simt!
Nu-mi amintesc de tine!
Te caut la nesfârșit neștiind unde să caut,
plăcerea și patosul nu m-au lasat sa te iubesc, iubire,
nu m-au lasat sa te-ndragesc fericire,
nu m-au lasat să-ți plâng durere,
şi-n bratisez strâns singurătatea din tăcere,
în timp ce plâng cand văd apusul ochilor tai verzi.
YOU ARE READING
Abisul ochilor verzui
Poetry~A fi sau a nu fi~ A nu fi..., raspunzi tu, cel care te stingi ca mucul de tigara in palmele unui pitic din tegumente albastre si monoxid de viata. A nu fi...nu imi aduc aminte nebunie A nu fi palpabil cu trup si artere . Copertă realizată de @Moonl...
