Doi smaralzi visau...
Au fost răniți odată,
În lacrimile lor se resimte lupta dintre ataşament și spaimă,
Contracția bieților viermi te arde pe rug,
ca scrumul țigării, otravă râsetelor rezervate
în spațiul central pe care monede nu şi-l permit
temporar indisponibil
baliverne...
îți curg șiroaie, fără oxigen
vor seca oricum,
Iar reveria aterizează pe mareele
captive ochilor tăi....
Încerc din răsputeri sa înaintez mile ca să găsesc...
Ce?
O cale de scăpare, poate
un punct mort şi negru ieşind la lumină
să vâneze
O răscruce din tine.
pierdut înăuntru
fenomene
oceanice verzi
la fel de umed
mai răcoroase
s-au lăsat absorbite sub o boală
fără de leacuri.
nemuritoare, nu le-au întâlnit în conversații
sunt stins. Sunt vinovat.
ghearele au sfâşiat aripile de înger
crescute de mici în spatele umbrei mele
speranțele încrestate
pe spate regretelor...
Să-ţi afunzi degetele
în mierea din petunii
Reculegere
cuprinzând termenii unui adânc
comun acord
pierzaniei să-şi fi luat zborul....
înălțarea înspre piatra filozofală
precum bucăți din chipul tău crapă, se frâng în interiorul unui cutremur
trecutul tremur al munților înainte ca zăpada să-ţi aclame urletele .
La fel și rama cu vopseaua aproape invizibilă a rămas cu tine.
În gând, în aer,
imitație,
visez blestemat să îți doresc ochii verzui.
Întorc un alt fir de păr,
pe verso
Verdele
KAMU SEDANG MEMBACA
Abisul ochilor verzui
Puisi~A fi sau a nu fi~ A nu fi..., raspunzi tu, cel care te stingi ca mucul de tigara in palmele unui pitic din tegumente albastre si monoxid de viata. A nu fi...nu imi aduc aminte nebunie A nu fi palpabil cu trup si artere . Copertă realizată de @Moonl...
