,,Ți-am scris numele în stele,
Te-am iubit, tu m-ai ucis.
Îți scriu cu patos versurile,
Am trăit un coșmar de vis.
Acum e timpul sa ne luam adio,
Viața mea, durere-amara,
O iubire, dulce-otrava.
Ce rost mai are viata?
Mi-am rătăcit inima-n iubire,
Și-mi simt sfârșitul aproape,
Dar te iubesc și sper sa îți duci viata mai departe;
Căci a mea se oprește aici,
Ca de e sa mor, mor cu al tău suflet,
Înecați în oceanul durerii, parfumat cu cicoare...
In noptiile cu luna-n sange iti trimit a mele soapte de adio!"
Cu lacrimi în obraji,
A scris aceste versuri,
În lacrimile ei,
Li se vad sufletele,
Cufundate în abisul ochilor ei verzui,
Pierduți, și singuri pe vecie,
Doar el și ea, doar ea și el,
În a ei lacrimi mereu.
Când plânge, stele cad din albastrul cerului,
Când iubește, soarele arde-n durere,
Când trăiește, luna suspina-n întuneric,
Când îl dorește, el o ucide,
e fără scăpare,
Sângele trandafiriu e scurs pe podea.
Si-o caută în tot universul,
Dar unde-o găsește el oare?
În ochii săi verzui,
Plutind îmbrățișând inima lui.
Niciun sentiment nu se citește pe fața-i mohorata,
E o fantoma cu o inima pierduta în abisul verzui,
Cu sufletul arzând de al ei dor,
Pustiu se pierde-n vise,
În minte-i răsună ecoul de adio.
YOU ARE READING
Abisul ochilor verzui
Poetry~A fi sau a nu fi~ A nu fi..., raspunzi tu, cel care te stingi ca mucul de tigara in palmele unui pitic din tegumente albastre si monoxid de viata. A nu fi...nu imi aduc aminte nebunie A nu fi palpabil cu trup si artere . Copertă realizată de @Moonl...
