Abisul ochilor verzui

aleg inima ta

Ma-nebuneste vocea ce-o aud în  fiecare noapte,
Uneori în vise,
Alteori în șoapte,
Trista, sumbra-mi satisface sufletul înecat în amara ceașcă de cicoare...

Mi-e dor de noi, mi-e dor de tine...
Dar sunt demult pierduta in marea lacrimilor din sufletul meu..
Unde m-ai aruncat tu...
Dar eu te vreau....mereu am facut-o dar nu te mai simt și mă omoară sa simt oceanul dintre noi,
cum ne ascundem sentimentele după apus,
și încercăm să pretindem la iubirea pe care o luam din durere....
așteptând sa ieși  inima mea dar nu te poat scoate...
ti-ai creeat rădăcini în pământul sufletului meu adânc...
Eu îți aleg inima tu mă distrugi...Mă consumi precum o țigară fumată pe care o arunci la gunoi precum restul...
Mi-ai zis ca sunt speciala pentru tine,
ca sunt tot ce ai vrut vreodată sa ai dar tu....
Ai luat și ultima raza de lumina din inima mea...
Ai lăsat întuneric bezna....
Dar ce mă fac fără iubirea ta demult pierduta....
Încă te simt în sângele ce-mi curge  prin vene....
încă te simt în orice puls....
În minte și în suflet ....
Tresar...încă te gândești la mine?...
Dar tu ai luat iubirea din inima mea și ai lasat durere și acum te întorci la mine iar?
Aleg inima ta, te aleg pe tine, dar tu alegi sa mă lași pierduta în abisul ochilor mei verzi...
În tot universul te găsesc pe tine și am crezut ca îmi aparții...
Dar tu defapt te-ai pierdut în ochii mei pustii.
Mi-am înlocuit inima cu a ta,
iar sângele tău îmi curge prin vene,
ti-am oferit și sufletul dar tu ai plecat.
*în mintea LUI*
Pustiu e totul ,
În jurul meu e ceata,
Pe obrazul cald cade o lacrima de gheata,
Acum fără inima e iarna în sufletul meu,
Te am doar minte,
În sângele fierbinte.

În ochii tai eu m-am pierdut,
Dar am plecat...
Și totuși te iubesc iubito!
Căci inima mea pe veci va fi la tine,
În timp ce eu pustiit alerg după fericire,
Te-am pierdut pe tine,
Și ochii tai verzui,
Și caut tacerea în ochii nimănui.