Crimele din Mlaștină

Partea a IV-a

      Uitându-se mai atent la detaliile și pozele accidentului, lui Marin i s-a părut ceva suspect. Au trecut aproape două săptămâni de la înmormântarea lui Emil, iar Marin voia să facă ceva ce știa că îl va bulversa pe comisar. S-a îmbrăcat repede și a coborât din cameră pe fugă, cu gând de plecare. În salon, Doina sorbea dintr-o ceașcă de ceai fierbinte. 

       —Unde mergi așa grăbit? l-a întrebat Doina mirată.

      —Vino repede, nu am timp să-ți explic, i-a răspuns Marin grăbind-o.

       Pe drum către secție, Marin nu i-a povestit Doinei ce se întâmplase, voia să fie o surpriză și pentru ea. 

      —Vrei să ce?! l-a întrebat pe un ton ridicat comisarul.

      —Să-l dezgropăm pe Emil Neacșu, i-a răspuns Marin.

      —Marine, ești sigur că e bine, l-a întrebat Doina trăgându-l de mânecă. 

      —Da. Sunt sigur că le-a scăpat ceva la autopsie. Nu știu să vă explic, dar după detalii și după pozele de la locul accidentului, ceva nu este în regulă, a încercat Marin să le explice. 

      Într-un final, detectivii au primit aprobarea de a deshuma cadavrul. Cu greu. Dar au reușit. Cererea pentru deshumare a durat câteva zile, timp în care, Doina și Marin au căutat legături între cele trei cadavre. Chiar a doua zi au descoperit că Emil Neacșu avea un nepot, care, din câte au aflat de la cetățeni, era foarte apropiat de Emil și îl ajuta la treburile murdare. Emil dădea bani cu camătă localnicilor, iar când întâmpina dificultăți în ai primi înapoi, nepotul lui intervenea și prin violență făcea rost de banii împrumutați. Așa că cei doi detectivi s-au gândit să-i facă o vizită. 

      Ervin Covaci, căci așa îl chema pe nepotul lui Emil, locuia într-o parte izolată a localității, departe de ochii curioșilor, împreună cu soția lui Silvana. Cei doi erau tineri, Ervin avea 27 de ani, iar Silvana 26. Deși era foarte tânăr, Ervin nu a muncit niciodată cinstit. Trăia din furtișaguri și treburile cu care-l însărcina unchiul său. Era un tip înalt și plinuț, la fel și soția lui care nu avea altă ocupație decât statul degeaba și așteptatul după banii aduși de Ervin. 

      Doina și Marin au ajuns în fața porții lor, iar Marin a bătut la poartă, așteptând pe cineva să le deschidă ușa. Au insistat cu bătaia, iar când au văzut că nu răspunde nimeni, Marin a strigat că sunt de la poliție și trebuie să vorbească cu ei. La câteva secunde, Ervin a ieșit din casă și le-a deschis poarta:

      —Ce vreți? i-a întrebat Ervin scârbit. 

      —Să vorbim despre accidentul unchiului tău și despre moartea Luciei Hagău, i-a răspuns sec Marin.

      —Poftiți înauntru.

      Cei doi detectivi l-au urmat pe Ervin în casă. Soția lui, Silvana, făcea ceai. Casa era neîngrijtă, iar ceștile cu care i-a servit Silvana erau murdare pe margine. Nici ceaiul nu arăta foarte bine, semăna cu apa din mlaștină. 

      —Când l-ați văzut ultima oară pe unchiul dumneavoastră? l-a întrebat Marin.

      —Cu două zile înainte de accident, i-a răspuns Ervin sec. 

      —Și pe doamna Lucia Hagău? 

      —Cam acum o lună. Am auzit de la oameni că a fost găsită în mlaștină.

      —Ce relație aveați cu ea? 

      —Niciuna. O evitam. Nu-mi plăcea de ea pentru că unchiul meu s-a despărțit de soția lui pentru ea. 

      —Unchiul tău era căsătorit? l-a întrebat Doina uimită.

      —Da. Și femeia asta s-a băgat peste ei, i-a răspuns Ervin iritat.

      —Am înțeles. Și asta nu v-a făcut să vă răzbunați? 

      —Nu. N-aș face rău nici unei muște, i-a răspuns Ervin zâmbind.

      —Îi cunoașteți pe Irina Bogza și Dinu Goia? i-a întrebat Doina.

      Prin această întrebare detectivii au aflat multe noutăți. Ervin și Dinu erau prieteni din copilărie, iar Dinu și Irina veneau des la ei acasă, vorbeau, mâncau împreună, se înțelegeau foarte bine. Erau ca frații. În urmă cu aproape trei săptămâni, din spusele lui Ervin, toți patru plănuiseră o excursie, dar în ziua plecării, Irina și Dinu s-au certat și au plecat de acolo, iar de atunci nu i-au mai văzut pe niciunul. 

      —Înțeleg... Aveți mașină? Putem să vă percheziționăm mașina? l-a întrebat Marin.

      —Sigur, cum doriți, a răspuns Ervin pus pe gânduri. 

      Ervin i-a îndrumat pe Doina și pe Marin spre mașină, Silvana rămânând în casă. Căutând prin mașină, în portbagaj au găsit urme de sânge. Cei doi detectivi s-au uitat suspect la Ervin care le-a răspuns că nu știa de unde sunt acele urme. Prin stație, Marin a chemat o mașină de poliție și i-au arestat pe cei doi soți care au devenit acum principalii suspecți. 

      Cu cei doi arestați preventiv, Doina și Marin au obținut mandat de percheziție și împreună cu alți doi polițiști au cercetat atent atât mașina cât și casa. În mașină, înafară de urmele de sânge, nu au mai găsit nimic incriminator, dar căutând prin casă, au găsit un sac roșu de dormit, aproximativ la fel cu cel în care au găsit trupul Irinei Bogza, în dormitor Doina a găsit o pernă care părea să aibă pe ea urme de sânge, iar alt polițist a găsit niște lanțuri ce păreau identice cu cele cu care a fost legate cele două cadavre. 

      Fiind în anul 1982, nu existau probe și teste ADN, singurul lucru pe care-l puteau face, era să afle ce grupe de sânge erau în portbagaj și pe pernă. Mostrele au fost trimise la laborator, și fiind un caz urgent, a doua zi au venit și rezultatele. Grupa de sânge din portbagaj era 0 pozitiv, iar cea de pe pernă A pozitiv. Polițiștii au comparat grupele găsite ca probe cu grupele de sânge ale Irinei și Luciei, cărora le-au păstrat mostre de sânge. 

      Sângele de pe pernă avea aceeași grupă cu sângele Irinei, dar sângele Luciei nu se potrivea cu cel găsit în portbagaj. Când Ervin și Silvana au fost întrebați dacă pe pernă era sângele Irinei, cei doi au răspuns că nu era adevărat, că pe pernă, cel mai probabil era sângele Silvanei. Polițiștii i-au luat o mostră de sânge și după analiză a ieșit că și sângele Silvanei se potrivea cu sângele de pe pernă. Fiind în casa ei, mai plauzibilă era situația în care sângele de pe pernă era sângele Silvanei.

      Având doar probe indirecte, polițiștii le-au dat drumul celor doi, dar îi țineau în continuare sub observație. Poate făceau vreo greșeală și reușeau să-i prindă, cei doi continuând să fie principalii suspecți.