Crimele din Mlaștină

Partea a V-a

În urmãtoarea dimineațã, când Marin și Doina au aflat cã cei doi au fost eliberați, au fost foarte dezamãgiți. Totul era foarte clar, însã probele nu erau suficiente pentru a le dovedi vinovãția celor doi criminali. Marin era sigur cã Ervin și Silvana erau capul rãutãților. În fond, aveau legãturi cu victimele.

O întrebare încã stãtea pe buzele detectivilor. Unde era Dinu Goia? Zilele, sãptãmânile, lunile au trecut și cazul nu ajungea nicãieri. Dupã douã luni în care au stat la Tușnad, Marin și Doina s-au hotãrât sã abandoneze cazul pentru moment și sã plece. Chiar în dimineața în care erau fata de plecare, telefonul de la recepția pensiunii a sunat:

—Bunã ziua, de la poliție. Marin Nițescu mai este acolo? întreabã cu sufletul la gurã vocea din spatele receptorului.

—Da, este, se pregãtește sã plece. Vi-l dau la telefon. Domnule Marin! Stați! Vã cautã la telefon, îi spune proprietara detectivului.

—Aici detectiv Marin Nițescu. Vã ascult.

—A fost gãsit un cadavru! Vã așteptãm pe malul lacului Sfânta Ana, îi spune comisarul într-un suflet.

Marin a închis telefonul și i-a spus Doinei cã a mai fost descoperit un cadavru. Plini de speranțã s-au îndreptat cãtre locul crimei. Pe malul lacului Sfânta Ana, toatã secția de poliție în frunte cu comisarul cercetau zona. Când au ajun Doina și Marin, au fost întâmpinați de comisar care le-a spus cã în proporție de 90% cadavrul îi aparține lui Dinu Goia. În ultimul timp, nu a mai dispãrut nicio persoanã, cadavrul avea un glonț de calibrul 38 în cap, la fel ca Irina Bogza, iar cadavrul avea un tatuaj distinctiv, la fel ca al lui Dinu pe antebrațul drept.

Deși existau patru cadavre și doi suspecți, nu s-a putut înainta cu acest caz. Marin și Doina au mai stat o lunã la Tușnad, timp în care nu s-a rezolvat nimic. Au hotãrât din nou sã abandoneze cazul și sã plece acasã. Amândoi au fost foarte dezamãgiți de deznodãmânt. Ajunși înapoi în capitalã, Marin i-a povestit comisarului șef cele întâmplate pentru cã Doina nu era în stare. A plecat atât de rãvãșitã de acolo, încât a avut nevoie de câteva zile de pauzã.

***

Douãzeci și cinci de ani mai târziu, Doina devenise o femeie maturã. Avea un apartament în centrul Bucureștiului și era cel mai bine cotat detectiv al poliției capitalei. Marin ieșise la pensie de vreo doi ani și s-a mutat undeva la țarã, sã-și trãiascã liniștit bãtrânețile.

Într-o dimineațã, Doina primește un telefon de la secție:

—Bunã dimineața doamna Doina. Sper cã nu v-am deranjat, îi spune vocea la telefon.

—Nu Mariusicã, nu m-ai deranjat. Spune te rog.

—Au fost redeschise toate cazurile din trecut în care erau esențiale probele de sânge. Ați avut și dumneavoastrã un astfel de caz în 82. A fost redeschis și ați avut dreptate. Suspecții de atunci sunt vinovați de crime.

La auzirea acestor vești, Doina nu a putut rezista și l-a sunat pe Marin, sã-l roage sã vinã cu ea sã-i aresteze pe criminali.

—Alo, Marin! Am o veste extraordinarã. Ei au fost! Ei au fost în tot acest timp și au scãpat nepedepsiți!

—La cine te referi Doina dragã? o întreabã Marin încurcat.

—Ervin și Silvana Covaci! Criminali din Tușnad! Au fost examinate probele de sânge de atunci și s-au dovedit a fi ale victimelor. Trebuie sã mergem sã-i arestãm. Împreunã.

Marin nu a fost foarte încântat. Dar vãzând-o pe Doina cum a întinerit la auzirea acestor vești, s-a gândit cã vrea sã-i fie alãturi la arestarea celor doi. A doua zi dimineațã, Doina l-a luat cu mașina pe Marin din fața casei lui și au plecat cãtre Tușnad. Acolo, toate fețele secției erau noi. Doina i-a dat dosarul comisarului de atunci și i-a explicat tot ce s-a întâmplat și l-au rugat sã-i ajute sã-i aresteze pe criminali. Chiar în acea noapte, au fost fãcute toate procedurile de arestare, iar la ora 00:36 poliția a intrat în casa soților Covaci și i-au arestat direct din pat. Cei doi au fost luați prin surprindere. Nu se așteptau la așa ceva. Ervin a fost dus la secție, iar la insistențele Doinei, Silvana a fost lãsatã acolo pentru interogatoriu. Femeia a trãit douãzeci și cinci de ani cu teamã cã aceastã zi va veni în cele din urmã.

Silvana a fost așezatã la masa din bucãtãrie, iar la ordinul Doinei, ceilalți polițiști au pãrãsit încãperea lãsându-le singure.

—Uitați-ne din nou, fațã în fațã dupã douãzeci și cinci de ani. Dacã mã gândesc bine, dacã ați fi recunoscut atunci fapta, la ora actualã deja ați fi scãpat de închisoare, îi spune Doina Silvanei.

—Vã rog doamna detectiv! Vã implor, îi rãspunde Silvana în lacrimi. Eu am vrut sã vã spun adevãrul de atunci, dar Ervin m-a amenințat cã mã omoarã dacã scot vreun cuvânt. Nu am putut face nimic!

—Dacã recunoșteai de atunci, bãrbatã-tu n-ar fi apucat sã te atingã pentru cã ar fi fost arestat! Acum, sã auzim ce s-a întâmplat.

Printre lacrimi, Silvana i-a povestit Doinei cã totul a început când Ervin se sãturase sã-i facã treburile murdare lui Emil și sã nu primeascã ceea ce credea cã meritã. Totul a culminat când Emil s-a despãrțit de Otilia, soția lui pentru cã se îndrãgostise de Lucia. Otilia era ca o mamã pentru Ervin, o iubea foarte multe. Pentru cã a vãzut-o pe Otilia rãnitã, Ervin s-a hotãrât sã le punã capãt vieții celor doi amanți care o rãniserã pe femeia care îi era ca o mamã. Ervin a vorbit cu prietenul lui din copilãrie, Dinu, sã-l ajute cu crimele. Dinu, care era dornic de aventurã, a fost de acord sã-l ajute pe prietenul lui. Cei doi s-au dus acasã la Emil și Lucia, dar nu au gãsit-o decât pe Lucia acasã. Dânsa i-a primit înãuntru, iar de la o discuție, Dinu s-a aprins și a scos pistolul, împușcând-o pe femeie în cap. Dupã împușcãturã, Dinu s-a speriat, dar Ervin, fiind o persoanã rece, l-a îmbãrbãtat, iar împreunã au împachetat-o pe femeie și la lãsarea nopții au aruncat-o în mlaștinã.

Timp de patru sãptãmâni, Dinu a pãstrat tãcerea, dar nu a mai rezistat și i-a povestit Irinei cele întâmplate. În acea dimineațã, Ervin l-a invitat pe la el pe unchiul lui Emil. S-au certat din cauza dispariției Luciei, iar Ervin l-a împușcat în ureche, bãgându-l în mașinã și lãsându-l pe linia de tren, pentru a pãrea o sinucidere. Seara, Dinu și Irina vin acasã la Ervin și la Silvana, iar Irina îl amenințã pe Ervin cã se duce la poliție. Moment în care Ervin i-a luat pistolul lui Dinu, care era pus pe masã și i-a ucis pe cei doi, pe Dinu cu un glonț în cap, iar pe Irina cu trei gloanțe în picior și unul în ceafã. Silvana l-a ajutat pe Ervin sã împacheteze cadavrele. În timp ce Silvana se ocupa de cadavrul lui Dinu, Ervin i-a violat cadavrul Irinei. Cei doi soți au urcat cadavrele în mașinã și s-au dus spre mlaștinã, unde au aruncat-o pe Irina, iar pe Dinu l-au aruncat în lacul Sfânta Ana.

La proces, Ervin a pledat vinovat pentru toate capetele de acuzare și a primit o sentințã de douãzeci și cinci de ani pentru fiecare crimã în parte, iar Silvana a primit zece ani pentru complicitate și ascunderea faptelor.