Wendy, o viata invaluita in mister

Eu sunt...

                    "Of, frânghii nenorocite!Mâinile îmi sunt atât de zgâriate din cauza lor...aproape că  sângerează!"gândeam cu voce tare.

                      M-am uitat tristă în jur...nimic.Era atât de întuneric!Însă, mai era un lucru de făcut: ultima speranță.

                      -Ajutoor! Vă rog, aju...o mână vînjoasă îmi astupă buzele.Ușa se deschise, becurile, aprinse.Pantofii celor de față scârțâiau pe podeaua lustruită.

                      -Amanda, de ce nu ai spus că fata asta e așa descreierată încât să ne strice planul!?rosti ca scos din sărite, bărbatul de la spatele meu.Răsuflarea sa rece îmi dădea fiori de gheață prin tot corpul...

                        -...mai bine, adu niște bandă, sau scoch, spuse grăbită o altă voce masculină.Oare câți erau?Oh, da...o adevărată bandă, exact cum s-au numit în appelul vocal.Și în scurt timp, nu am mai putut vorbi...Vocea adevărului era acum stârpită.Ferecată...

                         -Cu muult mai bine acum!rânji cel care avuse ideea asta.Deja îl urasc pe tip...pe toți.Am întors privirea(căci tot restul trupului îmi era imobilizat) și am zărit-o pe EA, cărând doi saci plini cu...

                        -Aur și cristale rare!Tot ce e mai bun pentru voi, băieți!Haideți, să ciocnim paharele astea, din păcate, umplute cu apa de la chiuvetă, dar în curând cu cel mai fin vin gustat vreodată.În cinstea lui Wendy!Dacă nu era ea...și  lanțul ei, nu ajungeam aici.Îți mulțumim, copilo!

                        Apoi, începură să râdă, isteric, aruncând prin casa cu confetti și bomboane...și să bea apă.

                        *Autoarea*

                        Între timp, în familia Wallys.

                       Wittany-

                      Am alergat ca o nebună pe stradă, în dorința de a ajunge la spitalul menționat de fată...În schimb, doar gândindu-mă la Brianna, mă simțeam teribil de egoistă că-i părăsisem, când puteam fi acolo, să-i spriin.Nu meritau să o piardă pe mama pentru o veșnicie, și pe mine, pentru 7 ani întregi...

                       -Fără să îmi dau seama, m-am izbit în drumul meu de...

                       -John!Ămm...

                       -Scumpo, tu ce cauți aici?Am venit de la muncă cât de repede am putut!Știam sigur că nu ți-au dat azi liber, amândoi suntem în tura de noapte, iar când m-a sunat mama și mi-a spus că ai trecut pe la ea, mi-am dat seama că aceea nu e sora ta.Acum unde mergi?E așa târziu, ce s-a întâmplat?

                       Era (și încă este) super protector, dar câteodata mă sufocă la culme, obișnuindu-mă să fiu independentă.

                       Am izbucnit în lacrimi.Voiam să îi povestesc totul, fiece amănunt, dar nu aveam îndeajuns timp pentru asta.Așa că am preferat să îl las cu ochii "în soare", dar nu mi-a mers.

                       -Sunt bine...Și am făcut câțiva pași în față, dar mă opri, apucându-mi strâns încheietura mâinii.Ne-am pierdut în priviri pentru o clipă, scufundându-mă în albastrul irișilor lui...

                       -Nu te las să pleci așa ușor, surâse el, nu scapi de mine decât mort, domnișoară!Orice ar fi, mergem împreună!