Heavy Rain

1

 1

___________________________________________________________________________________________________________________

Dată: Necunoscută
Oră: Necunoscută:
Ploaie (cantitate): Necunoscută
___________________________________________________________________________________________________________________

     Cerul de o culoare extrem de atrăgătoare, alături de soarele dogoritor au reuşit să convingă o mulţime de persoane cupluri şi familii că o evadare din propriul stres ar fi perfectă.
Strada era foarte circulată, încât ziua putea fi comparată cu o inaugurare memorabilă. În acelaşi timp, trotuarele păreau a organiza cozi interminabile la nu ştiu ce produse gratuite, însă, probabil era doar o simplă zi de weekend.
     Erau extrem de fericiţi; păşeau împreună, ţinându-se de mână, în timp ce-şi priveau copiii alergându-se. Îşi ridicau mâinile des, cât să poată trece printre cei doi. Erau bucuroşi, foarte bucuroşi.

*

     Se opri în faţa uşii pentru câteva secunde, cât să se poată organiza. Tatăl mergea împreună cu Shaun, mezinul familiei, în timp ce Rosalie îl ţinea de mână pe Mason.
Shaun avea extrem de multă încredere în tatăl său, îi putea spune orice şi se înţelegeau. Îl ridică brusc şi îl aşeză în spatele lui.
Deodată, Rosalie se opri în faţa unui magazin din centrul mall-ului, pe când Sasuke încerca să îl facă pe băiat să se simtă bine, mergând alert cu el în spate.
-      Oh, exclamă bucuroasă, aş vrea să intru puţin aici, să văd nişte pantofi pentru Shaun, se adresă soţia. Poţi sta cu Mason puţin?
Bărbatul îl dădu jos pe junior, apoi îl luă pe celălalt fiu de mână, aşteptând o scurtă vreme în faţa magazinului. 
Pe neaşteptate, flăcăul plecă, păşind pe partea dreapta a etajului. La scurtă vreme, Sasuke îi simţi liniştea şi îşi dădu seama că nu mai e lângă el. Fără să facă prea multă gargară, porni după el, încercând să îi atragă atenţia. Păşi alert, până în punctul în care bariera de susţinere a etajului se sfârşi, unde, într-o zonă mai puţin aglomerată, îl zări pe băiat, oprindu-se în faţa unui stand de baloane. Se opri în faţa lui, după care îl privi pentru un moment.
-      Fiule, nu trebuia să dispari aşa. Sunt aşa de mulţi oa... 
-      Te rog tată, întrerupse mica predică, pot avea unul?
Îl privi pe clovn făcând anumite mişcări şi suflând în câteva baloane colorate, iar asta îl atrase.
-     M-ar înveseli asta, te rog tată! îi ceru cu mâinile împreunate.
-     Bine, spuse cu o uşoară plictiseală, hai să cumpărăm un balon.
Se apropie cu paşi repezi, ulterior măscăriciul observându-l.
-     Hei, campionule! Care-i numele tău? consultă binedispus.
-     Mason, Mason! urlă bucuros, sărind către baloane.
-     Şi ce balon ai dori, Mason? întrebă, privind cu o oarecare doză de dispreţ pe tatăl său.
Deodată, bărbatul adoptă o privire stupefiată, punându-şi mâinile în cap, agitându-se continuu. Deschise ochii, după care totul se decoloră. Nimic nu mai aveam dinamism, totul era blocat. Îşi luă mâna din faţa ochilor şi observă cum, printre zecile de persoane ce erau victime ale timpului, o pată colorată elimina un sunet zglobiu în timp ce se deplasa cu o viteză imposibilă. Îl privi fără să spună ceva, cu gura deschisă.
-      Vina ta, vina ta! începu să râdă clovnul colorat.
Sasuke nu se putea mişca de nicio culoare; auzea şi vedea. În schimb, nu putea scoate niciun sunet.
-      Mai e puţin... timpul trece! continuă să vorbească în şarade, rânjind cu totul.
-      Degeaba! Degeaba! Ghinionul e aici! strigă din depărtare, după care dispăru.
Tatăl ameţi de-a binelea şi abia dacă se mai putea ţine pe picioare. Auzi vocea lui Mason şi îşi reveni într-o oarecare măsură.
-      Cel roşu, cel roşu! urlă, sărind şi arătând către el.
-      Iată-l!
Ethan privi mulţumit, observând că fiul său e fericit. Realizând că a primit balonul, se depărtă uşor-uşor, în timp ce tatăl trebuia să plătească.
-      Te costă doi lei, ghinionistule, spuse pe un alt ton clovnul.
-      Mă scuzaţi?! reacţionă deodată.
-      Am spus că îmi datoraţi doi lei, domnule, repetă mascatul.
Îşi şterse faţa, deceptat de-a binelea; credea că începe să aibă probleme. Îşi întoarse capul, observând că băiatul a plecat.
-      Mason, strigă către el, aşteaptă-mă, aşteaptă-l pe tatăl tău! spuse grăbit.
    Observă că nu îl ascultă, căută grăbit în buzunarul blugilor uşor şifonaţi din partea stângă, din faţă, însă nu erau de găsit. Căută şi în cel din partea dreaptă, însă era gol. Amintindu-şi că îi pusese într-unul din cele din spate, se opri din acea presiune şi îi căută, apoi îi oferi, părăsind restul.

*

    Privirea începu a i se împăiănjena, întrucât nici urmă de fiul lui. Privea în jur, însă nicio urmă de el.
Neprevăzut, aceasta dădu nas în nas cu Rose.
- Doamne! E imposibil să încerci vreo pereche de pantofi în această coadă.
Îl observă agitat, în situaţia în care nu îi oferea niciun răspuns, moment în care pupilele i se măreau, iar transpiraţia îi îneca faţa.
-     Unde-i Mason? întrebă încordată, privindu-l cu rigurozitate.
-     Era aici acum o secundă. I-am cumpărat un balon, continuă înghiţind sec, iar când m-am întors, tocmai dispăruse.
Îi strânse mâna, apoi întrebă speriată:
-     A dispărut?! Cum adică a dispărut? 
Judecând că se va impacienta aiurea, îi spuse să rămână pe loc, în timp ce el îl va căuta. Se depărtă rapid, strigându-l din răsputeri, însă nimic. Coborî automat scările rulante, după care îşi aminti că acolo era o coadă dezlănţuită.
-     Mason!
Observă brusc, privind involuntar către un carusel că un balon roşu plutea în mijlocul mulţimii. Se puse rapid în mişcare, galopând pe lângă persoanele ce se aflau înăuntru. 
    În scurt timp îl pierdu din nou din privire, dar, un nou balon apăru, însă în direcţia opusă. Alergă rapid, lovind fiecare persoană. În zadar, posesorul balonului era un alt copil.
    Întorcându-se către ieşire, observă din nou sfera de aer colorată, iar de data asta fu sigur că el este. Se grăbi către ieşire, unde îl zări pe partea cealaltă, privind în prin fereastra unui magazin de jocuri video.
-     La naiba! La naiba! exclamă furios, privind mulţimea de maşini ce-i împiedica accesul.
-     MASON! urlă din răsputeri, încordând palmele în jurul gurii.
Privi în partea dreaptă, dorind să traverseze strada, însă nu mai era nevoie; băiatul deja era la jumătate, însă...
-      Mason, nu! strigă nebun.
    Tatăl alergă înspre el, sărind să-l prindă, reuşind cu toate acestea, însă ceva se întâmplă, iar maşina nu se putu opri până nu îi lovi. 
Rose apăru rapid, auzindu-i strigătele, iar acum doar ale ei se mai puteau auzi. Urla neîncetat, şocată de ceea ce s-a putut întâmpla, fără să socotească vreo clipă că ceva s-ar fi putut întâmpla.
Şoferul era o femeie, care de fapt nu avea nicio vină.
    Copilul se stinse în braţele tatălui care, şi el fu rănit întrucât maşina se opri direct în spatele lui.
Balonul a fost singurul lucru pe care tânărul băiat l-a mai văzut, zburând o lungă vreme către cer, pierdându-şi urma atunci când copilul închise ochii pentru totdeauna...