Adolescentul Meu din Stele

Prolog

-Joanna, mai repede!

Am cotit printre niste copaci, nestiind exact daca facusem un nou record pentru viteza. L-am urmat pe Dylan, care fugea mai repede decat l-am vazut eu vreodata. Parul saten inchis, care in general ii statea valvoi in varful capului, acum ii flutura. Sarind peste niste tufisuri, mi-am potrivit tolba cu sageti pe umar. Arcul il strangeam cu degetele mainii drepte, poate prea tare de grija sa nu il scap.

-Unde vrei sa ajungem, mai exact?l-am intrebat pe Dylan, in timp ce acesta imi intise mana in goana dupa mine, ca sa ma traga pe o poteca mai ingusta.

-Adapostul se afla la cateva sute de metri mai in fata de stanca aceea imensa din departare. Daca ajungem cu viata pana acolo, suntem ca si salvati.

Am incuviintat din cap, ocolind un bustean cazut. In fata noastra se deschidea o bucata de teren cu iarba, in dreptul careia se afla o stanca cu muchi pe ea. Cu toate ca aerul verii era cald, incepuse sa ma arda rau de tot pe gat.

Din spatele nostru se auzira zgomotele pe care le asteptam fara prea mare tragere de inima. Maraituri ca de caine, sau de lup, fosnitul tufisurilor si bufnetele infundate ale unor labe pe pamant. Mi-am permis sa imi intorc capul pret de cateva secunde, distingand doua forme negre si una alba , imaculata.

Dylan ma apuca din nou strans de brat, incercand sa ma faca sa alerg mai repede. M-am poticnit de o movilita de pamant, rasufland greu. Mai erau mai putin de cinci sute de metri pana la stanca. Poti, Joanna...

Ultimii copaci din jurul meu vajaira intr-un amestec de culori verzi, facand loc luminisului din fata. Dylan scoase o exclamatie cand lupul alb dadu sa ii muste glezna, marindu-si viteza pret de cateva secunde. Am simtit ceva sagetandu-ma pe gamba cand animalul se avanta inspre mine. Probabil ca reusise sa imi faca o taietura cu laba, nici nu stiam.

-Trecem acum de stanca, rasufla cu repeziciune Dylan.

Ochii lui de chilimbar scrutara zona din fata noastra. Dupa stanca, la niste metri mai incolo, se afla o cascada si, imediat dupa, o roca imensa acoperita cu muschi. Lupii maraira si latrara din ce in ce mai inversunat pe masura ce ne apropiam de Adapost.

In schimb, eu am dat sa incetinesc. Durerea devenea mai acuta cu fiecare secunda, iar in curand avea sa ni se infunde drumul. Adolescentul cu tenul brozat de langa mine imi arunca o privire taioasa, impingandu-ma inainte, catre peretele rocii...

Dylan nu avea minte. Ma voi zdrobi din moment in moment de adunatura de piatra si muchi.

N.A. Hy, guys! Am renunțat la volumul doi din ,, Adolescenta și gașca ei supranaturala". Pur și simplu, nu prea am mai scris la el așa că am ales să îl înlocuiesc cu altceva