Radio Interview - Louis Tomlinson (Română)

Capitolul 2 ~ Louis

     — Nu vreau să merg. Ce parte din asta nu ai înțeles, Harold Edward Styles? am întrebat, având brațele încrucișate și o expresie serioasă pe față. Stăteam pe canapea și nu intenționam să mă mișc. Nope.

     — Trebuie să mergem, Lou. Nu înțeleg de ce ești atât de dificil uneori, a spus Harry și eu doar am dat din cap cu ochii închiși.

     Nu voiam să mă duc la un post de radio și nu voiam nicidecum să dau un interviu. Mă săturasem ca oamenii să întrebe 'Deci, cine e singur?'. Ugh, asta mă înfuria pentru că tot ce voiam să spun era: 'Eu, mulțumesc tuturor fanilor care nu ne lasă să avem lucruri drăguțe.'. Da, știam că păream un copil răsfățat, dar nu îmi păsa. Cel puțin nu în ziua aceea.

     Au trecut șapte luni de când eu și Eleanor ne-am despărțit și chiar dacă am trecut peste asta — și asta a fost al naibii de greu — și nu mă mai durea, încă aveam acest sentiment amar când îmi aminteam că a trebuit să trec prin toată acea durere din cauza fanilor noștri, aceiași fani care jurau că ne iubesc necondiționat. Da, știam că nu toți fanii sunt la fel, că exista un procentaj mare care era foarte trist și supărat pentru că eu și Eleanor ne-am despărțit, dar în orice caz, nu puteam să uit ce a făcut celălalt procentaj.

     Și în acea zi, resentimentul meu era chiar mai rău.

     Tocmai am auzit zvonul cum că Eleanor a început să se întâlnească cu un alt tip.

     Nu, nu eram gelos fiindcă a trecut peste, din contră, mă bucuram pentru ea pentru că a găsit un băiat care să nu o rănească și care nu îi aducea amenințări cu moartea din cauza fanilor lui, doar că mă simțeam prost pentru mine pentru că ea a putut să treacă peste, iar eu nu am putut deoarece, și dacă aș fi încercat, cineva ar fi sfârșit rănit ca și cum a fost ea la început.

     Eu și Eleanor eram încă un fel de prieteni. Vorbeam din când în când și, până acum, lucrurile nu mai erau atât de ciudate, chiar dacă la început nu îi puteam auzi numele fără să izbucnesc. Le-am fost recunoscător colegilor mei, ei m-au ajutat foarte mult să trec peste durerea mea de cap. Nu știam ce se alegea de mine dacă nu îi aveam pe ei.

     — Hai, Lou. Trebuie să facem asta, e parte din slujba noastră. Dacă vrei, putem să îl rugăm pe George să solicite să nu întrebe nimeni despre viața noastră amoroasă, Harry a propus, iar eu am deschis doar un ochi ca să îl privesc.

     — Dar de ce trebuie să mergem la acest post de radio? Credeam că avem liber azi, am scâncit și crețul s-a așezat lângă mine.

     — George ne-a rugat asta ca pe o favoare și am acceptat pentru că suntem băieți buni și vom avea liberă ziua de mâine.

     — Dar l-ai auzit? A menționat ceva de un concurs, am gemut și Harry doar a râs de mine. A râs! De ce era așa de rău cu mine? Nu vreau să iau parte la un concurs. Dacă va fi ceva de genul 'Ieși Cu Un Membru Din One Direction'? am întrebat, încercând să îi scot acel gând din cap.

     — Scuze, Lou. Nu știu nimic despre asta, dar putem mereu să refuzăm să luăm parte la așa ceva, nu?

     Am sperat să aibă dreptate. M-am săturat ca fanii să îmi ruineze relațiile, nu voiam ca managementul să încerce să îmi controleze viața amoroasă.

     — Okay, hai să mergem, am căzut într-un final de acord și Harry m-a îmbrățișat strâns. Eu doar am oftat, sperând ca nimic rău să iasă din asta.

***

     Eram în fața lui Joy, fata cu păr blond care era și gazda emisiunii. Era drăguță și foarte frumoasă, avea foarte multă energie și chiar dacă nu voiam să vin la început și am fost mâhnit, ea m-a înveselit doar cu entuziasmul ei. Ea nu era singura din încăpere, înafară de mine, băieții și George, acolo mai era și cealaltă fată, Havi, care stătea în spatele geamului, în cabina DJ-ului. Era timidă și era evident că nu se simțea confortabil cu noi acolo. Era și drăguță, avea lucrul ăsta adorabil care o înconjura și când l-am văzut pe Harry flirtând cu ea, lucru care o făcea să se simtă și mai inconfortabil, a trebuit să fac ceva. Am observat că avea un zâmbet adorabil și când se simțea jenată, își cobora privirea, scoțându-i în evidență genele care erau dese și întunecate și îi făceau ochii să arate și mai strălucitori.