Danger Man [Lee Jong Suk] • || Short Story|| •

2. Gustul tău

Am venit ruptă de oboseală de la muncă. Să fii avocat este foarte greu. Ai mereu mii şi mii de cazuri, trebuie să ştii cum să vorbeşti cu inculpatul pentru a scoate informațiile adevărate de la el ca să ai cum să-l aperi in fața judecătorului, trebuie să dai tot ce-i mai bun din tine ca să câştigi procesul şi să demonstrezi ca eşti un avocat model şi un exemplu pentru ceilalți. Chiar dacă nu este un serviciu uşor şi am petrecut mulți ani studiind pentru a avea această slujbă, mie îmi placea. De când eram mica adoram să vizionez filme sau seriale despre sau cu procese judecătoreşti.

Mă trântesc pe canapeaua din sufragerie fără să mă descalț sau să mă schimb. Stăteam atât de bine încât credeam că voi adormi acolo, dar simt cum o pereche de brațe mă ia pe sus şi strângându-ma la piept. Nu aveam nicio dorința de a deschide ochii pentru a vedea cine era acea persoană, plus că eram foarte estenuată şi tot ce voiam să fac era să dorm.

Simt salteaua patului pe spate şi perna la ceafă. Mă foiesc pe partea stângă, căci pe acestă parte dorm eu cel mai bine. La un moment dat îmi dau seamă că acea persoană mă descalță şi începe să-mi maseze uşor gambele. Era atât de relaxant... Nu după mult timp, mă înveleşte cu plapuma, apoi un corp cald este prezent la spatele meu. Mă cuprinde cu o mână pe de-asupra într-o îmbrățişare fierbinte. Iubeam acea fierbințeală.

Un braț se strecoară pe sub mine şi mă întoarce pe partea cealaltă, trăgându-mă la piept. Avea un parfum dulce bărbătesc şi înțepător la nas, dar îmi plăcea. Parcă am mai simțit acest parfum în trecut... dar îi simțisem lipsa. Mă cuibăresc în brațele acelei persoanei şi inconştient îmi apare pe față un zâmbet. Realizam cum cineva mă iubeşte şi are grijă de mine. Voiam să ştiu neapărat cine era EL, dar pleoapele îmi erau atât de grele încât nu-mi puteam deschide ochii.

Respirația care se apropia de mine îmi era de asemenea foarte cunoscută. Dintr-odată o pereche de buze le ating pe ale mele. Voiam să-i răspund la sărut atât de mult... Fir-ai tu să fii de oboseală că nu mă laşi să mişc niciun muşchi! Simt cum buza de jos îmi este muşcată domol, în aşa fel încât să nu provoace durere, apoi sărutul încetă. Respirața lui se depărtează de fața mea, apoi o bărbie se aşează pe creştelul capului meu.

-Mi-a fost dor de gustul tău, baby...

Acea voce... Doamne acea voce..! Suna aşa melodios în urechile mele. Parcă era un cântec de leagăn care mă relaxa mai tare. Deja simt cum somnul mă înconjoară din toate părțile, iar fix înainte de a adormi, un sărut moale pe frunte mea fu prezent...

Țrrrr! Țrrrrr!

Mă trezesc speriată de alarma ceasului, aruncând plapuma de pe mine la fel ca în dimineața anterioară. Eram atât de buimacă. Din nou am avut un vis confuz, doar că de data asta nu văzusem fața acelei persoane. De ce voiam să o văd atât de mult?! Opresc ceasul pentru că deja începea să devină enervant acel sunet pe care-l scotea în fiecare dimineață. Când voiam să-mi ridic plapuma observ din nou un bilet lipit de veioză. Inima îmi bătea nebunește. Biletul nu era pus de mine şi nici scrisul meu nu era. Înghit în sec. Citesc biletul.

Mi-a fost dor de gustul tău, baby...

Ce Dumnezeu se întâmplă?!?!