Danger Man [Lee Jong Suk] • || Short Story|| •

6. Şi eu sunt o victimă

Pentru că te iubesc. Aceste cuvinte mi se repetau încontinuu în gând. Nu puteam să mă gândesc la altceva. Mintea mea era dominată de el și de cuvintele lui. Stăteam în fața oglinzii aranjându-mi hainele, dar priveam în gol. Îmi ridic privirea la un moment dat și observ veioza din spatele meu. Mă întorc uitându-mă la pat și în fața mea se derulau imaginile din diminețile în care găseam bilețelele de la el lipite pe veioză.

Mă duc la birou şi scot din sertarul acestuia cele 4 bilețele pe care le-am primit. Le-am lipit pe geam în ordine cronologică: Ai un gust atât de bun, baby... ; Mi-a fost dor de gustul tău, baby... ; LJS ; Îmi pare rău... .

Le priveam plângând. Le citeam de mii de ori în fiecare zi: dimineața când plecam la serviciu şi seara când ajungeam acasă. Îmi lipsea. Voiam să mă duc în fiecare zi la secția de poliție doar ca să-i văd fața şi să-i aud vocea, dar nu puteam. Una din cauza programului de la muncă şi a doua din cauza temerii mele de a mă crede polițiștii nebună că mă duc zilnic.

Săptămâna a trecut repede, fără să-mi dau seama. Procesul avea loc la ora 11. Mă uit la ceasul de pe perete şi mai aveam jumătate de oră. Îmi iau mapa şi mă ridic de la masa mea de lucru. Am plecat împreună cu colegele mele de birou spre sala de judecată. Sala era mare. Avea două coloane cu câte rânduri de 4 scaune, unde se așeza publicul ㅡ alți avocați, procurori, victimele cazului, martorii, cunoștințe ale acestora şi ai inculpatului ㅡ, scaunele se opreau la un gard care împărțea sala în două, pe partea cealaltă fiind o măsuță unde erau intervievați martorii sau victimele, în partea dreaptă era masa unde stătea avocatul cu inculpatul, în stânga era masa procurorilor, iar în capăt era masa judecătorului.

Colegele mele sau așezat pe scaune, iar eu m-am dus la masa mea. Îmi aranjez foile din mapă, iar pe parcursul timpului veneau mai multi oameni să se așeze pe scaune, observând și câteva din victime. Cu 5 minute înainte să înceapă procesul, Lee JongSuk intră însoțit de doi polițiști şi el se pune pe scaunul din dreapta mea. Procurorii au venit şi ei, fiind îmbrăcați într-o robă lungă, neagră şi o eșarfă vișinie.

Judecătorul intră în sală, bate cu ciocănelul dându-ne de înțeles că procesul poate începe. Pe rând, câte o victimă era invitată să se așeze la acea masă din mijloc, unde procurorii îi spuneau să povestească despre ce le-a făcut acuzatul, însoțite și de câteva întrebări. Unul din procurori se duce înapoi la masa sa, venind rândul meu să vorbesc. Mă duc în față şi îi iau apărarea lui JongSuk, folosind mărturiile pe care mi le-a spus când l-am intervievat la secția de poliție.

-Inculpatul nu acceptă acuzațiile făcute de procurori. Acesta nu a violat femeile pentru că e un animal, pentru că vrea să se răzbune pe ele, pentru că are o slăbiciune pentru ele sau pentru că nu poate să-și țină poftele sub control. Nu accept nici eu acuzațiile ce sunt adresate clientului meu. Vedeți voi, inculpatul suferă de o problemă psihică numită Promosoftie Acută.

În spatele meu era un panou. Iau telecomanda şi apăs pe buton, pe ecran apărând definiția acestei boli. Citesc cu voce tare:

-Promosoftia Acută este o boală psihică care apare la 3 dintr-o mie de oameni, aceasta manifestându-se în urma unui volum prea mare de alcool consumat de către un individ. Mintea îngheață, iar acesta începe să facă acțiuni nedorite în timp ce este inconștient. Promofostia Acută poate fi tratată cu ajutorul medicilor, a unor analize intensive şi în urma unui tratament strict.

-Aveți dovezi în privința acestei mărturii, avocat Kim?

M-a întrebat judecătorul, eu răspunzându-i calmă şi cu încredere în vorbele mele.

-Desigur. Doctorul care l-a consultat pe inculpat este chiar în sală şi îl invit aici să ne povestească mai multe.

Doctorul se ridică din public, venind la măsuța din față. Pe masă era o mapă unde scria jurământul pe care trebuia să-l spună înainte de a vorbi. Stătea în picioare, ținând mapa deschisă în mâna stângă şi cu palma dreapta ridicată la nivelul umărului. A început să citească cu voce tare:

-Jur să spun adevărul şi numai adevărul la întrebările ce îmi vor fi adresate. Dacă încalc acest jurământ, voi plăti corespunzător verdictului vostru.

Acesta lasă mapa jos şi se aşează la masă. L-am rugat să povestească despre boala inculpatului, eu aprobând mărturisirile lui. După ce a terminat, trag concluzia că Lee JongSuk este nevinovat, apoi îl văd pe judecător dând din cap aprobator. La un moment dat, un procuror se ridică nervos de la masa sa, bătând cu palma în ea.

-Domnule judecător! Masa procurorilor nu acceptă acest verdict! Nouă femei au fost victimele acestui psihopat! Le-a furat virginitatea şi le-au obligat să nu mai facă copii în urma avortului! Viața lor a fost distrusă! Ruinată! Cum o să mai poată aceste femei să-și intemeieze o familie dacă nu vor mai putea da naștere unor copii?! Nu este drept ca acest individ să fie eliberat şi să nu primească nicio pedeapsă!

-Avocatul inculpatului obiectează! Și eu sunt o victimă.

Toți din sală au fost uimiți de cuvintele mele. Se vedea pe fața lor că nu le venea să creadă. JongSuk era șocat și el, observându-i fața îngrijorată. Nu se aștepta să spun despre asta.

-Și eu... sunt o victimă...