Hoața

Capitolul 25

La mulți ani dragii mei! Sper ca anul 2020 sa va aduca numai bucurii, împliniri și multa sănătate!
Sa începem anul cu bine și multe steluțe! 😜😘

*******************************

          Nu mai putu sa mai adoarma in seara aia.Nici macar sa se intoarca de pe o parte pe alta nu reușea din cauza ranii.
Vicky ii tinuse companie inainte de culcare si gasi in ea o tanara sincera si sfioasa.Vorbira multe si simti ca Vicky incerca sa afle cat mai multe despre ea, ceea ce insemna ca Matt nu ii spusese de prezenta ei la cladire.
Vicky ramase uimita sa afle ca ea locuia acolo de cateva săptămâni.
Vazu si Emma imbujorarea cand venea vorba de Brad si se intreba daca cei doi stiau unul de altul sau inca se jucau de-a soarecele si pisica?Emma hotara sa nu ii divulge lui Vicky pasiunea lui Brad pentru ea.Nu voia sa se bage unde nu ii fierbea oala.
In schimb Emma ii povesti puțin despre ea.Citi mila din ochii fetei dar o ignora.Probabil si ea ar fi procedat la fel.
Fu de-a dreptul socata sa afle ca traise pe strazi pana cand Matt o gasise.
-Asadar tu i-ai furat ceasul?chicoti Vicky.Emma ii aproba si isi muta privirea rusinoasa de la ea.Vicky ii atinse palma ca sa o consoleze.
-Ceasul ala era foarte important pentru el, de fapt pentru noi.A fost al tatalui nostru.Altfel fi sigura ca Matt nu s-ar fi deranjat sa te caute.
-Oh, spuse Emma.Din aceasta cauza fusese suparat in seara in care m-au gasit.Ma miram eu la banii lui sa vaneze un hot marunt pentru un ceas.Mai ales ca de banii din portofel nu intrebase nimic.
-Pe spate este gravat sloganul familiei.Rispetto, Lealtà , Amore!
-Eu credeam ca asa il cheama pe posesor.
Vicky rase cu pofta si clatina din cap.
-Inseamna Respect, Loialitate si Dragoste.Floarea de sub cuvinte se numeste "fleur de lis".In franceza.Fleur inseamna floare si lis este liliac.A fost floarea favorita a mamei.
Vicky isi scoase de sub bluza un pantativ rotund.Apasa cu unghia pe mijloc si se deschise.Inauntru avea o poza cu parintii ei si pe partea cealalta stateau aceleasi cuvinte si floarea gravata dedesubt.Emma isi trecu degetul peste gravura.
-Este minunat, se mira Emma si Vicky ii aproba din cap.
-Incercam sa păstrăm cat mai vie amintirea lor.Am ramas numai eu cu Matt si ne e cam greu singuri.Lui mai putin cred.
-Nu, cred ca si lui ii este greu doar ca barbatii ascund mai bine sentimentele.

Vicky ii zambi cald si fu randul Emmei sa ii stranga mana.Simti ca in Vicky gasise prietena apropiata pe care nu o avusese niciodata.Ambele suferisera candva in viata lor inca tanara.
Vicky inchise medalionul si il ascunse sub bluza.Isi sterse o lacrima si zambi larg.
-Gata cu lucrurile triste.Deci, Vicky ridica sprancenele la ea, ce este intre tine si fratele meu?
Emma se ineca si isi musca buza.Nu stia nici ea.
-Nu este nimic, ridica umerii confuza.
Vicky nu crezu nimic si isi stramba gura.
-Nu l-am vazut niciodata pe fratele meu sa se preocupe de cineva cum a facut-o cu tine aseara.
Emma mari ochii la dezvaluirea ei.Habar nu avea daca Matt era asa cu toti sau nu.Vicky ii spunea ca nu.Ce sa mai creada acum?
-Orice ar fi fost...azi s-a spulberat, spuse Emma trista.
-Lasa-l sa isi revina.E incapatanat si ii cam ia ceva timp sa conștientizeze ceva dar cand o va face...
Vicky nu termina propozitia si Emmei i se aprinse o speranta in suflet.Cine stie, poate chiar era o mica, mica, foarte mica, speranta pentru ei doi.
Iar speranta moare ultima.
Mai tarziu isi luara la revedere si Emma ramase singura.
Ii facuse bine toata discutia cu Vicky dar acum nu mai putea sa doarma.
Ridica capul si se uita la ceasul de pe perete.Nu era nici macar zece seara.Ofta.Nu-i de mirare ca nu o lua somnul.Era inca prea devreme, iar ea nu facuse decat sa stea in pat lungita.
Vicky o ajutase sa ajunga pana la baie si le luara jumate de ora.Doctorul ii spusese ca Emma sa nu faca miscari bruste sau sa mearga cateva zile sa nu riste sa i se deschida rana, asa ca Vicky lua ad litteram sfatul lui si se comporta de parca era facuta din portelan.
Acum dupa ce statuse ceva de vorba cu Vicky...voia sa mearga iar la toaleta si singura i se paru un drum prea lung.
Pana la urma nu avea incotro asa ca dadu patura la o parte.Incepu usor sa se ridice si ignora durerile care ii strafulgerara soldul.Trebuia sa ajunga la nenorocita aia de toaleta sau avea sa faca in pat.Reusi cu greu sa isi dea jos un picior.Doamne!Trebuia sa inceapa de acum o jumătate de ora daca voia sa ajunga la timp...
Reusi si al doilea picior cu soldul ranit si stranse din dinti.
Macar Vicky reusise sa o imbrace intr-o pijama cu pantalon scurt si un tricou.Ii mai spusese sa o sune daca avea nevoie de ceva si ii bagase numarul ei in telefonul, care zacea langa ea in pat.Dar ei ii fu rusine sa apeleze la ea, asa ca se chinui sa se ridice in picioare tinandu-se de peretii camerei.
-Trebuia sa fii in partea cealalta a camerei!Se certa ea cu baia si isi facu curaj pentru mersul de-a lungul peretelui.
Cand ajunsese la jumatea drumul, era transpirata toata si simti tricoul ud pe spate.Poate de la durerea pe care incerca sa o ignore sau din cauza efortului dar ea simti ca nu mai ajunge, sau daca ajungea trebuia sa schimbe pijamaua uda.
Se opri sa isi traga sufletul si isi dadu seama ca daca era sanatoasa drumul era format din paxim douazeci de pasi si dura cateva secunde...
Acum i se paru ca era de o ora pe drum.Injura, blestema dar mai facu un pas.Picioarele ii tremurarara si nu gasi nimic de care sa se tina decat peretele.Acum se uita inapoi la pat si la telefonul pe care il lasase acolo.
-Proasta idee!
Ar fi sunat-o pe Vicky.Mandria ei se dusese pe apa sambetei si daca nu ajungea mai repede la toaleta avea sa faca pe drum.Mai facu un pas.
Soldul protesta si isi simti genunchiul de gelatina. Cazu pe el si un tipat ii scapa printre buze.
Lacrimi ii intepau ochii si vederea i se incetosa.Acum ii era imposibil sa se ridice de jos.Injura iar!Nu fusese niciodata dependenta de cineva, iar acum recunoscu ca avea nevoie.Ok...nici nu fusese impuscata in sold pana acum.
Usa se deschise in spatele ei si auzi pasi alergand spre ea.
-Multam lui Dumnezeu Vicky!ofta ea stergandu-si lacrimile cu podul palmei.
Doua brate puternice o ridica de jos si ea intoarsa capul imediat.Vicky nu avea brate asa puternice!
-Emilio?se mira ea vazandu-l ranjind.
-Ce faci micuto, nu ai auzit sfatul doctorului.Nu ai voie sa te ridici!
-Dar trebuie sa ajung la baie!se planse ea.
-De ce nu ai sunat?
-De proasta, logic!ofta ea si se lasa ridicata de la podea de el.Emilio se amuza teribil pe seama ei si ea ii dadu una peste umar.
-Nu mai rade de un om necajit!
-Ok, imi pare rau micuto.Vrei sa intru cu tine?Sprancele lui se unduira jucăuș. Emma il mai plesni odata.
-Ma descurc aici!
-Esti sigura?As putea sa..
-Taci si lasa-ma jos sau fac la tine in brate.
Emilio o lasa imediat si inchise usa de la baie in urma lui.Nu uita sa ii tipe prin usa.
-Cand esti gata striga si vin sa te iau.