Fata fără sentimente

Bărbați la cratiță

        S-a schimbat foarte mult de cand l-am văzut ultima  dataă . Cu toate  că are aceeași față ceva il face de nerecunoscut , s-au poate barba puțin crescută și cearcănele vizibile (el niciodată nu avea cearcăne ), și mușchii ce ii fac corpul de două ori mai mare față de cum l-am văzut ultima dată. 

      Toată ziua mi-am petrecut-o cu Adam. Mi-a povestit de ce lipsise un an fără să dea vreun semn de viață,  și da, l-am iertat, nu pot să stau supărată pe el. Am făcut o intrecere cu bicicleta, era și de așteptat ca eu să pierd, dar astea sunt detalii. Am mancat inghețată, care a sfarșit mai mult pe noi .Mă simțiam așa de bine vorbind cu el. Chiar mi-a lipsit mult imbrățișările  , prezența, vocea lui. ( Dacă vă intrebați cine e , vă spun - vărul meu)

 Stateam intinși pe pat și vorbeam ca pe vremuri.  

 - Unde vei sta?, deci stiam răspunsul.

 - Deocamdata la tine, pe urma mă voi muta, am vorbit deja cu matușa Mary.

Se pare că m-am inșelat, la auzul acelor cuvinte am sărit ca arsă.

- De ceee?

- Ce, de ce?

- De ce să te muți ? Poți sta la noi! Nu e ca și cum prima dată ai fi pe aici, e  ca și casa ta. Te roooog, ii spun făcand față de cățeluș plouat, știu că asta ii slabiciunea. 

-Dar .....la-m intrerupt pe un tot atat de ridicat ca m-am mirat și eu ( P.S. nu știam că pot așa ceva):

 - Nici-un fel de DAR, aici vei st și punct.

S-a lăsat o liniște apăsătoare, se pare  că nici unul dintre noi nu avea de gand s-o spargă. M-am ridicat puțin și mi-am sprijinit capul in maini , in așa fel incat să-l pot privi. Adam deja mă privea cu o umbră de amuzament.

- Ce?

- Incă imi mai porți hainele. Mă mir cum de mai incapi in ele la cate kilograme ai adăugat.

- Ha-ha-ha, foarte amuzant, i-am spus și l-am lovit cu o pernă .

- Tu n-ai făcut asta.

- Ba am făcut și uite c-am s-o mai fac incaodata.
- Fugii!, mi-a spus luand o pernă pe post de armă.

...............................

       Stateam pe jos intr-un ocean de pene. Radeam deja cu lacrimi. Doamne! Ce dor mi-a fost de baiatul ăsta. El mereu mi-a făcut din lună soare.A fost acolo cand toți păreau să mă uite, cand nu avea cine să mă ințeleagă.Deci uneori e un ticălos arogant, dar nu trebui să uităm că această este una dintre laturile lui care il fac să fie așa cum e. Cam toate felele sunt in limbă după el. Dapă dă, are  ce le oferi .

Am fost scoasă din gandurile mele de vocea lui Adam:

-Se pare ca vom avea nevoie de perne noi, stai puțin micuțo, pedeapsa nu se termina aici.

Nu ii era destul că mă durea burta de la atata ras, nu , el trebuia să se urce peste mine să mă gadele. 

- Li-niste- te-te......i-am spus printre hohote de ras.

- Dar vei fi cuminte?

- N....u!

-Mama, da  ce incăpățanată e varmea.

Aoleu, se pare ca nu am făcut o alegere tocmai bună.

- Adaam......

-Vei fi cuminte?

-Da.

- Nu aud, ce spuneai domnișoară?

-Da!, am strigat așa de tare că aproape m-au auzit vecinii.

-Gata, gata. Plangăceoas-o!spune făcand botișor.

-Mofturosule.Mișcă-ți fundul ăla sexy, avem de făcut curat.

.........................

Dintr-o mișcare, din celălalt colt al camerei, Adam a ajuns langă mine pe canapea. Nuștiu cum a făcut asta, eu cel mai probabil avea să mă impiedic de propriile picioare 

- Oooooh! Nu credeam că după ce voi face asta voi fi atat de epuizat.

- Hai nu te mai plange atata, Turner.

M-am ridicat si-am mers catre bucătărie.

-Unde pleci?

- Mi-e foame. Vreau să gătesc ceva.

-Nu!

- Și mă rog de ce?, l-am intrebat punandu-mi mainile in șolduri.

-Eu gătesc, tu fugi sus .

- Tu? Vrei sa ia foc bucataria?, și am inceput a rade zgomotos.

- Nici chiar așa. În fine....tu pleci sus, eu să gătesc.

- Nu Adam. Tu n-ai făcut mai făcut  asta niciodata, cel puțin nu și în prezenta mea. Și apropo, tu ești cela care se plangea ca e obosit, am atrigat cand deja eram în bucătarie.

- Într-un an de zile am fost nevoit să invăț, dar fie cum zici tu, gătim impreună, eu mă voi invăța, tu vei chema pompierii.

 -Eu n-am spus asta. În fine......

I-am explicat lui Adam ce și cum să facă, in maximu  jumatate de oră cina era gata. Trebuie să recunosc că mi-a fost chiar de folos, știe ce face. Mancarea s-a primit chiar bună, (n-o murit nimeni :D ) nu și aspectul său, era mult mai alb decat de obicei.În fine, rareori găsești un bărbat la bucătărie, să fac altceva inafară să mănance.